Pretentii. Decizia nr. 1606/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1606/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 6576/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 1606
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24 MARTIE 2015
PreședinteGalan M.
JudecătorStănescu A.
JudecătorPopescu D.
GrefierStrăjeriu P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul B. S., domiciliat în . Moldovei nr. 313, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4485 din 4.09.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , intimați în cauză fiind pârâții S. F. Municipal Cîmpulung Moldovenesc și D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că, recurentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 lei aferentă căii de atac promovată în cauză (chitanța fila 8 dosar).
După prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, pe care apreciind-o în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal data de 05.06.2013 sub numărul_, reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava – Administrația Finanțelor Publice Câmpulung Moldovenesc, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei 2876 lei reprezentând contravaloare „timbru de mediu“, sumă actualizată cu dobânda fiscală legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 4485 din 3.09.2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B. S. și a arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și a probelor administrate în cauză.
Reclamantul recurent a mai arătat că reglementarea cuprinsă în art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 9/2013 privind timbru de mediu nu se află în consonanță cu dispozițiile art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele second – hand importate din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii lor în circulație în România, întrucât normelor fiscale interne nu le este permis să favorizeze vânzarea autovehiculelor second – hand naționale, corelativ, descurajând importul de vehicule second – hand similare, iar aceste dispoziții au același efect favorizant față de produsele naționale, cel puțin în raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale uniunii Europene.
Cum taxa privind timbrul de mediu fost nelegal pretinsă de organele fiscale, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, raportat la cerințele art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 și art. 8 alin. 1 din legea nr. 554/2004 republicată raportat la art. 148 alin. 2 din Constituție și art. 110 TFUE.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca Suzuki Tip . reprezentând timbru de mediu provenită de la autovehicule rezultată din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de OUG nr. 9/2013 stabilită prin Decizie de autoritatea fiscală, în sumă de 2876 lei la data de 29.03.2013 conform chitanței . nr._ (fila 10 dosar fond).
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate CJUE a explicat în concret care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nicio dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa reprezentând timbrul de mediu, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul B. S., domiciliat în . Moldovei nr. 313, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4485 din 4.09.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , intimați în cauză fiind pârâții S. F. Municipal Cîmpulung Moldovenesc și D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat: M. G./30.03.2015
Judecător fond: I.D B.
Tehnoredactat: P.S./30.03.2015-5 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 68/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1637/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
