Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5014/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5014/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 5859/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 10.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.5014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Timișoara, împotriva sentinței civile nr.573/06.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamanta – intimată S.C. NL L. S.R.L. și cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantei – intimate avocat T. Acidalia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei – intimate depune la dosar împuternicire avocațială, dovada înmatriculării autoturismului într-un alt stat membru U.E., anterior înmatriculării în România, chitanța privind plata onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei – intimate pune concluzii de respingere a recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T., sub nr._, la data de 12.08.2011, reclamanta S.C. NL-L. S.R.L. Timișoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice Pentru Contribuabilii Mijlocii T., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 7222 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare precum și dobânda legală aferentă acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.573/2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. NL-L. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara la restituirea către reclamantă a sumei de 7222 lei cu dobânda legală de la data 12.05.2011 și până la data plății efective.
A obligat pârâta A.F.P. Timișoara la plata sumei de 124,3 lei cheltuieli de judecată.
A respins în rest acțiunea.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București și a obligat Administrația F. pentru Mediu București la plata către Administrația Finanțelor Publice Timișoara a sumei de 7222 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijloci Timișoara, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul său, pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a A.F.P. Timișoara referitoare la capătul de cerere privind restituirea taxei pe polare în sumă de 7.222 lei, arătând că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția, în condițiile în care calitatea procesuală pasivă în cauză revine exclusiv Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii T. în calitate de organ emitent al adresei nr._/30.05.2011, cuprinzând refuzul de restituire al taxei pe poluare în sumă de 7.222 lei care face obiectul prezentei cauze și singurul organ competent material să efectueze orice restituire a vreunei sume de la buget către reclamantă.
Se mai arată că, în cazul obligării Administrația Finanțelor Publice Timișoara la restituirea sumei de 7.222 lei, în mod obiectiv A.F.P. Timișoara se va afla în imposibilitatea obiectivă să pună în aplicare și să execute hotărârea, întrucât nu va putea efectua operațiunile legale prevăzute de normele speciale, operațiuni care cad în competența materială exclusivă a organului fiscal competent Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijloci T., situație în care o eventuală hotărâre irevocabilă în acest sens va rămâne neexecutată întrucât aceasta este caducă ab initio în raport cu organul fiscal obligat la restituire.
Prin recursul său, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate, solicitând constatarea lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijloci T., respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii, respingerea cererii privind dobânda legală aferentă și respingerea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii T. se arată că aceasta nu poate avea calitate întrucât nu a emis nici un act care să fie contestat în prezenta cauza, instanța de fond respingând în mod eronat excepția.
Pe fond a arătat în esență, că, prin aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de protecție a mediului împotriva actelor de poluare. Prin aceasta nu a fost încălcat art. 90, primul paragraf, respectiv art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, deoarece statelor membrelor le este acordată o anumită marjă de apreciere la stabilirea taxelor pe care înțeleg să le aplice în funcție de politicile proprii. S-a mai arătat că numeroase hotărâri ale instanței comunitare au consacrat legalitatea aplicării unor astfel de taxe, atunci când acestea au un caracter rezonabil. Recurenta a mai arătat că legiuitorul român, în vederea conformării reglementărilor U.E., a adoptat Legea nr. 9/2012 pentru a corecta erorile de calcul la perceperea taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008. Acest act normativ conferă persoanelor interesate suficiente garanții pentru a-și recupera diferențele de taxe de poluare achitate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE, menționat în cuprinsul sentinței recurate) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă O.U.G. nr. 50/2008, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea O.U.G. nr. 50/2008) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
În ce privește art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Curtea constată că nu este incidentă în cauză deoarece se aplică doar taxelor percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 care nu încalcă art. 110 din T.F.U.E. (nu orice taxă percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 încalcă tratatul; spre ex., taxele pentru autoturisme noi sau cele pentru autoturisme second-hand înmatriculate în state care nu sunt membre U.E.). Interpretarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 9/2012 în sensul că s-ar aplica tuturor taxelor percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 ar fi contrară legislației europene amintite deoarece taxa plătită de reclamant nu a încălcat art. 110 din T.F.U.E. datorită cuantumului ei ci datorită împrejurării că a fost instituită în mod discriminatoriu.
De asemenea, taxa fiind nelegal percepută, Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală referitor la dobânda fiscală.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursurile.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții, în solidar, să plătească intimatului S.C. NL – L. S.R.L. 472 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții Direcția G. a Finanțelor Publice T., Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Timișoara și Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 573/2012 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatului S.C. NL – L. S.R.L. 472 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:C.D.O./27.06.13
TEHNORED:M.T./27.06.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – I. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 300/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8120/2013.... → |
|---|
