ACŢIUNE ÎN ANULARE A CERTIFICATULUI DE ATESTARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE. TARDIVITATE. CERERE DE INTERVENŢIE
| Comentarii |
|
Potrivit art. 5 alin. ultim Legea nr. 29/1990, sesizarea tribunalului nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere, iar dovada comunicării trebuie făcută. Omisiunea pronunţării asupra cererii de intervenţie faţă de dispoziţiile art. 55 C. pr. civ. atrage casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1416 din 14 aprilie 2000)
- Extras -
Reclamanta a cerut anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria Mo3 nr. 0197/1994 emis în favoarea S.C. „B.” S.A. Călăraşi pentru 18.204.53 mp, pentru că în mod abuziv în suprafaţa citată au fost incluşi 1950 mp din care 131,08 mp i-a dobândit prin act autentic de vânzare-cumpărare, iar pentru diferenţă are un drept de folosinţă derivat din dreptul de proprietate asupra construcţiei aflate pe acesta.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu, S.C. „B." S.A., a solicitat, la 24 noiembrie 1998, respingerea acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 362 din 29 martie 1999 a admis excepţia invocată de Ministerul Turismului şi a respins acţiunea ca fiind tardivă, reţinând pentru aceasta că reclamanta a depăşit termenul de 1 an prevăzut de art. 5 alin. ultim - Legea nr. 29/1990.
Recursul reclamantei este fondat.
Potrivit art. 5 alin. ultim - Legea nr. 29/1990, sesizarea tribunalului nu se va putea face mai târziu
de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Or, în speţă, nu s-a făcut nici o dovadă în sensul comunicării certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria Mo3 nr. 0197 din 4 august 1994. Mai mult, reclamanta recurentă a susţinut că a luat cunoştinţă de act cu prilejul judecării altei cauze, la 8 iulie 1998, dată de la care, de altfel, a parcurs procedura administrativă prealabilă.
Astfel fiind, soluţia Curţii de Apel Bucureşti este nelegală şi netemeinică, aprecierea tardivităţii nefiind raportată la o anume dată, aşa cum o cer dispoziţiile art. 5 - Legea nr. 29/1990.
Omisiunea de pronunţare asupra cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de S.C. „B.” S.A. Călăraşi şi care potrivit art. 55 C. pr. civ. trebuia judecată o dată cu acţiunea principală, atrage casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Acestea fiind, urmează a se constata că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 alin. 6 şi 9
C. pr. civ., motiv pentru care recursul reclamantei va fi admis, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
| ← ORDIN DE ATESTARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE EMIS DE MINISTERUL... | CONCURS. REFUZ DE A OMOLOGA REZULTATUL ŞI A RECUNOAŞTE... → |
|---|
