ORDIN DE ATESTARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE EMIS DE MINISTERUL COMERŢULUI ŞI TURISMULUI. ACŢIUNE ÎN ANULARE
| Comentarii |
|
Ordinul contestat este un act administrativ emis de administraţia publică centrală şi pentru o altă categorie de terenuri proprietate de stat, decât cele care constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991.
Pentru controlul judecătoresc al legalităţii unui asemenea act este competentă instanţa de contencios administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 60 şi art. 61 din Legea nr. 18/1991 republicată, care prevăd competenţa judecătoriei numai în cazul contestării ordinului emis de prefect în executarea acestei legi.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 3310 din 13 noiembrie 2000)
- Extras -
Reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 154 din 26 aprilie 1991 prin care o serie de imobile aparţinând domeniului public şi privat al municipiului Braşov au fost trecute în proprietatea S.C. „P.” S.A.
Pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ, susţinând că pentru contestarea titlurilor sale de proprietate, reclamanta trebuia să se adreseze instanţei de drept comun, conform art. 60 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997.
Curtea de Apel Braşov - secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia şi, prin sentinţa civilă nr. 15/F din 24 ianuarie 2000, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Instanţa a reţinut că actul atacat a produs efecte juridice şi că, potrivit art. 60 şi art. 61 din Legea nr. 169/1997, în cazul încălcării prin acte administrative a drepturilor de proprietate publică şi privată ale statului sau ale unităţii administrativ-teritoriale, litigiul se judecă în condiţiile dreptului comun.
La Judecătoria Braşov, părţile au invocat excepţia de necompetenţă materială, susţinând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/ 1991 şi că, pentru a se pronunţa asupra legalităţii unui act administrativ, este competentă curtea de apei.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 518 din 24 aprilie 2000, a admis excepţia şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov. Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, potrivit art. 20 pct. 2 şi art. 22 C. pr. civ., Judecătoria Braşov a dispus trimiterea cauzei
la Curtea Supremă de Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
în soluţionarea conflictului negativ de competenţă pentru care a fost învestită, Curtea reţine că, prin Ordinul nr. 154 din 26 aprilie 1991, Departamentul Turismului din Ministerul Comerţului şi Turismului a prevăzut că imobilele menţionate în lista anexă sunt proprietatea S.C. „P.” S.A., înfiinţată în baza Hotărârii Guvernului nr. 1041/1990.
Acest ordin a fost emis în aplicarea art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990; prin efectul dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, unităţile economice s-au reorganizat în regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat, iar bunurile care existau în patrimoniul unităţilor economice socialiste de stat cu titlu de drept de administrare au trecut în patrimoniul societăţilor comerciale rezultate în urma reorganizării, cu titlu de drept de proprietate.
în consecinţă, ordinul contestat este un act administrativ emis de administraţia publică centrală şi pentru o altă categorie de terenuri proprietate de stat, decât cele care constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991.
Pentru controlul judecătoresc al legalităţii unui asemenea act este competentă instanţa de contencios administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 53 şi art. 54 din Legea nr. 18/1991 republicată, care prevăd competenţa judecătoriei numai în cazul contestării ordinului emis de prefect în executarea acestei legi.
Faţă de obiectul şi cauza judiciară a acţiunii în anulare şi faţă de calitatea organului emitent al actului contestat, Curtea constată că, potrivit art. 3 pct. 1 C. pr. civ., competenţa de soluţionare a pricinii în primă instanţă aparţine Curţii de Apel Braşov -secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţă căreia urmează a-i fi trimis dosarul.
| ← DECIZIE A DIRECŢIEI GENERALE DE MUNCĂ ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ... | ACŢIUNE ÎN ANULARE A CERTIFICATULUI DE ATESTARE A DREPTULUI DE... → |
|---|
