CSJ. Decizia nr. 1180/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1180
Dosar nr.2805/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de R.G.I. împotriva sentinţei civile nr.100 din 31 iulie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale reprezentat de consilierul juridic M.R. lipsind recurentul-reclamant.
Procedura completă.
Consilierul juridic M.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 noiembrie 2001 reclamantul R.G.I. a chemat în judecată Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale Bucureşti, solicitând să fie obligată să-i recunoască drepturile prevăzute de art.6 alin.1 din Decretul nr.118/1990, în sensul de a se constata că a fost persecutat politic.
În motivarea cererii reclamantul arată că, în luna februarie 1952 a fost ridicat de organele de securitate de la domiciliul său din Bârlad şi ţinut în arest şi cercetat timp de 6 luni, că după eliberare a continuată să fie urmărit până în anul 1990.
Curtea de apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.100 din 31.07.2002 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât şi a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul R.G.I., susţinând în esenţă că, deşi a dovedit că a fost torturat şi persecutat de securitatea comunistă, pârâtul a refuzat să-i rezolve cererea în termenul prevăzut de lege.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.8 alin.3 din Decretul-Lege nr.118/1990, cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest acest act normativ (privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6.03.1945 şi celor deportarea în străinătate ori ţinute în prizonierat), se depun la direcţia generală de muncă şi solidaritate socială în a cărei rază teritorială locuieşte solicitantul.
Soluţionarea cererilor revin Comisiilor înfiinţate în baza Legii nr. 55/1998 de modicare a Decretului Lege nr.118/1990.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul-recurent nu s-a adresat anterior Comisiei pentru a i se stabili calitatea de beneficiar al prevederilor actului normativ mai sus arătat.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond i-a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale care nu au calitate procesuală pasivă.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de R.G.I. împotriva sentinţei nr.100 din 31 iulie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 118/2002. Contencios. Suspendarea executarii... | CSJ. Decizia nr. 1181/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
