CSJ. Decizia nr. 667/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.667
Dosar nr.2273/2002
Şedinţa publică din18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominals-a prezentat intimatareclamantăM.A. prin procuratorul M.I. fără studii juridice, lipsindCasa Judeţeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
Procuratorul intimatei reclamante a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.357/CA/2002-P pronunţată la 17 iunie 2002 în dosar nr.2419 /CA/2002-P Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea formulată de reclamanta M.A. şi a anulat Hotărârea nr.600 din 16 august 2002 emisă de pârâtă, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei statutul de beneficiară a OGnr.105/1999, aprobată şi completată prin Legea nr.189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apela reţinut, în esenţă că, reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinţii săi fuseseră strămutaţi din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art.1 lit.c din OGnr.105/1999, ea dobândind la naştere statutul părţinţilor săi.
Impotriva acestei sentinţe a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, invocând prevederile art.304 pct.8 şi 9 din Codul de procedură civilă, susţinând în esenţă că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 21 ianuarie 1942 în Comuna Topolovăţul Mare, judeţul Timiş, unde părinţii se refugaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din OGnr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţen român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi copensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au resfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioadaîn care părinţii lor s-au refugiat s-au au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferitastfel toate condiţiile nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulteriordatei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia saca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturiau fost acordate prin art.3 din OGnr105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice,trebuie să beneficieze de acelaşi drepturi compensatorii copilul care născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu aceastămotivare,soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.357/CA/2002 – P din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 599/2002. Contencios. Anulare dispozitie Ordin... | CSJ. Decizia nr. 668/2002. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
