CSJ. Decizia nr. 686/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.686
Dosar nr.2289/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Complex Agrosilvic Scroviştea împotriva deciziei nr.262 din 31 mai 2002 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta R.A. „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" Complex Agrosilvic Scroviştea prin consilierul juridic M.D. şi intimatul-pârât O.M., lipsind intimata Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Consilierul juridic M.D. a pus concluzii de admitere a recursului aşa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei Curţii de Conturi atacate, în sensul respingerii acţiunii.
Intimatul O.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.184 din 7 decembrie 2001 Colegiul Jurisdicţional al municipiului Bucureşti a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul O.M. împotriva deciziei de imputare nr.156 din 26 iunie 2000 emisă de R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Complexul Agrosilvic Scroviştea pentru suma de 28.193.361 lei, pe care a redus-o la suma de 917.338 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut de către organul de soluţionare, că prejudiciul imputat lui O.M. în calitate de pădurar la Cantonul nr.1 Cioplani din cadrul Complexului Agrosilvic Scroviştea, nu este real, având în vedere motivele invocate de contestator şi concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză şi că prejudiciul real este de numai 917.338 lei, diferenţa fiind prescrisă.
Considerând soluţia nelegală şi netemeinică, R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Complexul Agrosilvic Scroviştea a declarat recurs jurisdicţional, susţinând că în mod greşit prejudiciul a fost diminuat de la suma de 28.193.361 lei la 917.338 lei, numai pe baza raportului de expertiză, fără a se corobora cu alte probe care duc la concluzia că prejudiciul real este de 28.193.361 lei, precum şi că raportul de expertiză nu a fost întocmit în concordanţă cu situaţia de pe teren, unde expertul nu s-a deplasat pentru a constata că nu poate fi vorba de lemnul provenit din cioturi vechi de 6 ani, întrucât Nota 1 a Ocolului Silvic prevede că ultimul control s-a făcut la data de 31 mai 1999 când cioturile vechi de 6 ani puteau fi descoperite şi a solicitat refacerea expertizei tehnice.
Curtea de Conturi – Secţia jurisdicţională analizând actele şi lucrările dosarului, s-a pronunţat prin Decizia nr.262 din 31 mai 2002, în sensul respingerii recursului jurisdicţional formulat de R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Complex Agrosilvic Scroviştea.
În motivarea acestei decizii, Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut, în esenţă, că prejudiciul de 28.193.361 lei imputat pădurarului O.M. prin Decizia nr.156 din 26 iunie 2000 a avut la bază actul de control nr.1 din 14 iunie 2000 încheiat de Inspectoratul Silvic Judeţean – Ocolul Silvic Scroviştea, potrivit căruia, s-a constatat că au fost tăiaţi fără marcaj un număr de peste 350 de arbori.
S-a mai reţinut că, prin raportul de expertiză tehnică depus în cauză şi efectuat la faţa locului în prezenţa tehnicianului N.G. şi a pădurarului O.M., s-a concluzionat că mărimea prejudiciului corespunzător ultimilor 3 ani, raportat la termenul de prescripţie de 3 ani, este de 917.338 lei şi că, calculul prejudiciului s-a făcut incorect, cu încălcarea prevederilor Legii nr.81/1993 în sensul calculării şi numărării numărului de cioturi şi prin luarea în calcul a unei valori de multiplicare ce nu este în concordanţă cu vechimea cioatelor (până la 6 ani).
Criticile formulate de recurent, în sensul că i-au fost respinse în mod nejustificat obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică şi că nu s-au luat în seamă şi alte probe administrate în cauză, nu au fost reţinute deoarece, după cum rezultă chiar din raportul de expertiză şi actelor de la dosar, după depunerea raportului de expertiză, recurenta a avut timp suficient să formuleze eventuale obiecţiuni, ceea ce nu s-a întâmplat.
Nemulţumită de soluţia astfel pronunţată, Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" a declarat recurs, susţinând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), în sensul că cioturile nu aveau o vechime de 6 ani, din data de 31.05.1999, data penultimului control efectuat de Ocolul Silvicşi până la data de 14.06.2000, data ultimului control, a trecut doar un an şi două săptămâni.
Dacă cioturile ar fi avutvechimea prezumată de expert, acestea ar fi fost descoperite la controlul din data de 31 mai 1999.
A mai susţinut că instanţa a dat întâietate unei prezumţii ridicate de expert, în defavoarea unei probe concrete şi imparţiale ( Nota nr.1 a Ocolului Silvic ) iar raportul a fost întocmit, fără ca expertul să se fi deplasat pe teren.
Examinând cauza în raport cu întregul material probator administrat, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru cele ce urmează:
Prin Decizia nr.156/ 26.06.2000 directorulComplexului Agrosilvic Scroviştea din subordinea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" a imputat numitului O.M., pădurar la Cantonul nr.1 Ciolplani din cadrul Complexului Agrosilvic Scroviştea, suma de 28.193.361 lei cu titlu de prejudiciu, rezultând din delicte silvice (tăieri de arbori fără marcaj).
Expertiza tehnică dispună în cauză a scos în evidenţă că lemnul provenit din cioturile avute în vedere la imputarea prejudiciului stabilit în sarcina contestatorului, a avut trei destinaţii: o parte a fost consumată pentru încălzirea spitalului administraţiei; o parte a fost utilizată pentru încălzirea celor 4 posturi de pază militară, iar o ultimă parte s-a valorificat pe bază de bon şi de aprobare.
Expertiza a stabilit că cioturile arborilor imputaţi aveau o vechime de până la 6 ani, astfel încât numai cele cu vechime până la trei ani mai puteau fi imputaţi ţinând cont de prevederile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Cum expertiza tehnică s-a făcut prin deplasarea pe teren a expertului care a concluzionat în sensul reţinut prin Decizia atacată, şi anume „că cioturile arborilor imputaţi au o vechime de până la 6 ani, în conformitate cu prevederile Drectului nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă, prejudiciul real este de 917.338 lei". Se mai reţine că recurenta nu a formulat obiecţiuni, solicitând doar administrarea probei cu interogator, fără relevanţă în cauză, astfel că sentinţa apare legală şi temeinică, iar recursul nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Complex Agrosilvic Scroviştea împotriva deciziei nr.262 din 31 mai 2002 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 685/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 666/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
