CSJ. Decizia nr. 786/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.786
Dosar nr.2383/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Apărării Naţionale, de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României precum şi de A.T., R.C., T.I., O.V., Ş.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. şi M.F. împotriva deciziei nr.25 din 12 iunie 2002 a Curţii de Conturi.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul Ministerul Apărării Naţionale reprezentat de consilierul juridic P.G. şi recurenţii R.C., T.I., N.E., M.F., A.T., O.V., Ş.I., S.F., P.I., L.I. şi S.Gh., primii patru asistaţi, iar ceilalţi reprezentaţi de avocatul Grigore Gabriel, lipsind recurentul Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României şi Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Apărării Naţionale a solicitat admiterea recursului declarat de instituţia pe care o reprezintă, cu referire la motivele scrise, depuse la dosar.
Avocatul G.G. a solicitat admiterea recursului declarat de persoanele fizice pe care le reprezintă, admiterea recursului declarat de Ministerul Apărării Naţionale şi respingerea recursului declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Se reţine că prin actul de sesizare nr.2002/36D/1999, întocmit de procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi, a fost sesizat Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale în sarcina unor persoane din cadrul U.M. 02150 Constanţa şi obligarea lor la repararea prejudiciului cauzat instituţiei, după cumurmează:
- 1.102.629 mii lei, prejudiciu aferent lucrărilor executate de Şantierul Naval Constanţa pentru andocarea navei „Mărăşeşti", plus foloasele nerealizate de 674.653 mii lei;
- 98.720.000 lei, plăţi duble la instalaţia de frig a aceleiaşi nave, plus 61.215.000 lei foloase nerealizate;
- 41.268 mii lei diferenţă de preţ a unor bunuri materiale achiziţionate ce nu au fost utilizate în procesul de reparaţii a aceleiaşi nave, plus 13.141 mii lei foloase nerealizate.
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr.48 din 1 octombrie 2001, a admis în parte actul de sesizare, formulat de procurorul financiar şi a dispus:
- obligarea pârâţilor A.T., Ş.I., N.E. şi R.C. să plătească în solidar, părţii prejudiciate, Ministerului Apărării Naţionale – U.M. 02150 Constanţa, suma de 98.720.000 lei, cu titlu de daune, plus foloase nerealizate aferente, pe perioada 1.12.1997 şi până la achitarea debitului;
- obligarea pârâţilor A.T., Ş.I., P.I., N.E. şi R.C. să plătească în solidar părţii prejudiciate, M.Ap.N. – U.M.02150 Constanţa, suma de 41.268.000 lei, plus foloase nerealizate, de la data de 10.04.1998 şi până la achitarea debitului;
- a fost respins capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâţilor A.T., R.C., Ş.I., S.F., L.I., S.Gh., M.F., O.V., T.I. şi N.E., la plata sumei de 1.102.629.000 lei, cu titlu de daune, plus 674.653.000 lei foloase nerealizate, rezultând, deci, un total de 1.777.282 mii lei.
Instanţa de fond a reţinut că suma de 1.777.282 mii lei, aferentă unor lucrări pentru andocarea navei „Mărăşeşti" nu reprezintă un prejudiciu pentru ordonatorul de credite.
Cu privire la suma de 41.268.000 lei, instanţa a reţinut că şi aceasta constituie o pagubă ce urmează a fi recuperată, deoarece pârâţii au achiziţionat bunuri materiale cheltuind în plus suma menţionată, acceptând preţul impus de SC „R.G." SA, fără a se face dovada că acest preţ a fost mai avantajos.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs: procurorul general financiar, considerând că, în mod nelegal, instanţa de fond nu a considerat ca fiind pagubă reală, cheltuiala de 1.102.629 mii lei, aferentă operaţiunilor de andocare, în vederea reparării navei „Mărăşeşti" şi intimaţii A.T., R.C., T.I., O.V., Ş.I., S.F., P.I., Lapteş Ion, S.Gh., N.E. şi M.F.
În recursul lor, intimaţii au criticat soluţia instanţei de fond privind obligarea la plata sumelor de 98.720.000 lei şi a foloaselor nerealizate şi a sumei de 41.268.000 lei plus foloasele nerealizate.
Cu privire la prima sumă, s-a arătat, în esenţă, că nava „Mărăşeşti" avea două instalaţii frigorifice, una la pupă şi alta la proră, că ambele au fost reparate şi modernizate şi, în consecinţă, nu se poate vorbi de o plată dublă a aceleiaşi lucrări.
În ce priveşte a doua sumă, s-a arătat că nici aceasta nureprezintă prejudiciu, echipamentul achiziţionat fiind un echipament de transmisiuni ce trebuia folosit în cadrul aplicaţiei NATO şi că numai în modalitatea în care au procedat putea fi achiziţionat acest echipament, prin firma care se ocupa de reparaţia navei.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr.33 din 24 ianuarie 2002, a respins recursul jurisdicţional declarat de procurorul general financiar împotriva sentinţei nr.48 din 1 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi şi a admis recursul pârâţilor, persoane fizice, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a modificat-o, în sensul că a respins integral sesizarea.
În ce priveşte recursul procurorului general financiar, instanţa Secţiei jurisdicţionale a reţinut că expertiza efectuată în cauză a condus la concluzia inexistenţei prejudiciului în legătură cu andocarea în vederea reparaţiei navei „Mărăşeşti".
Concluziile raportului de expertiză însuşite de instanţa de fond au fost însuşite şi de instanţa de recurs jurisdicţional, atât în ceea ce priveşte modalitatea ţinerii licitaţiei, cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile de andocare.
Cu privire la recursul pârâţilor persoane fizice, instanţa de recurs jurisdicţional l-a considerat întemeiat sub ambele aspecte.
S-a reţinut că nava „Mărăşeşti" dispune de două instalaţii frigorifice, atât la proră, cât şi la pupă, lucrările de reparaţii fiind efectuate la ambele instalaţii, astfel că nu se poate vorbi de plăţi duble „oricât de similare ar fi poziţiile din deviz", acceptându-se la plată numai lucrări ce au fost efectiv realizate.
Cu privire la achiziţionarea unor echipamente din importşi anume echipamentelor de comunicare, s-a reţinut că această achiziţionare s-a făcut în condiţiile în care nava trebuia să plece la aplicaţii NATO, urgenţa fiind evidentă, beneficiarul neputând să-şi asume riscul unor întârzieri.
Împotriva deciziei Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, procurorul general financiar a declarat recurs în anulare jurisdicţional, potrivit art.80 alin.1 din Legea nr.94/1992.
S-a susţinut, în esenţă, că în mod greşit pârâţii, persoane fizice, nu au fost obligaţi la plata sumei de 1.102.629.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate fără justificare în legătură cu andocarea navei „Mărăşeşti", la plata sumei de 98.720.000 lei, plăţi nejustificate pentru lucrările de modernizare, instalaţii frigorifice şi la plata sumei de 41.268.000 lei, plăţi nejustificate pentru achiziţionarea unor bunuri materiale în condiţii neavantajoase.
S-a mai arătat că pentru fiecare din sumele respective au fost calculate şi foloasele nerealizate.
Prin Decizia nr.25 din 12 iunie 2002, Curtea de Conturi a admis recursul în anulare jurisdicţional, declarat de procurorul general financiar, împotriva deciziei nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi şi a sentinţei nr.48 din 1 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi.
A modificat, în parte, Decizia nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secţiei jurisdicţionale, în sensul că a admis recursul pârâţilor A.T., R.C., T.I., O.V., Ş.I., S.F., P.I., L.I. S.Gh., N.E. şi M.F. a casat, în parte, sentinţa nr.48 din 1 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi colegiu, în ce priveşte obligarea pârâţilor A.T., Ş.I., P.I., N.E. şi R.C. la plata sumei de 41.268.000 lei, plus foloase nerealizate, precum şi în partea ce priveşte obligarea pârâţilor A.T., Ş.I., N.E. şi R.C., la plata sumei de 98.720.000 lei, plus foloase nerealizate.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei nr.33 din 24 ianuarie 2002 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Conturi a reţinut că în ce priveşte suma de 1.102.629.000 lei, reprezentând cheltuieli în legătură cu andocarea navei „Mărăşeşti", concluziile raportului de expertiză sunt clare şi fără echivoc, în sensul că au fost decontate lucrăriefectiv realizate şi că, deci, nu poate fi localizată o pagubă pentru care persoanele fizice pârâte să fie trase la răspundere civilă.
În legătură însă, cu celelalte două sume, considerate prejudiciu prin actul de sesizare, recursul în anulare jurisdicţional a fost considerat întemeiat şi s-a apreciat că materialul probator administrat în cauză a fost insuficient.
În aceste condiţii, Curtea de Conturi a reţinut că se impune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond şi administrarea de probe suplimentare, inclusiv formularea unui interogatoriu din oficiu către ordonatorul de credite pentru a se vedea dacă există sau nu o situaţie de forţă majoră.
Împotriva deciziei Curţii de Conturi nr.25 din 12 iunie 2002 au fost declarate recursuri de către Ministerul Apărării Naţionale, de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, precum şi de către A.T., R.C., T.I., O.V., Ş.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. şi M.F.
În recursul său, Procurorul General Financiar a criticat DeciziaCurţii de Conturi în partea privind obligarea la plată a sumei de 1.102.629 mii lei reprezentând cheltuieli pentru andocarea navei „Mărăşeşti", susţinând, în esenţă, că instanţa n-a procedat la administrarea de noi probe, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul este nefondat.
În cauză a fost numit un expert contabil autorizat şi a fost administrată o expertiză contabilă judiciară, situaţie în care nu era justificată administrarea vreunei alte expertize de specialitate, câtă vreme expertiza contabilă a fost efectuată în condiţiile legii, fiind stabilite cu claritate obiectivele pe care expertul contabil le-a avut de analizat, iar obiecţiunilor formulate de Direcţia de Contrul Financiar Constanţa li s-a răspuns de către acesta.
Se reţine şi faptul că procurorul financiar nu a solicitat administrarea unei contraexpertize, iar concluziile raportului de expertiză aflat la dosar sunt bine justificate, clare şi fără echivoc, în sensul că lucrările decontate au fost efectiv realizate şi în consecinţă nu poate fi localizată o pagubă pentru care persoanele fizice pârâte să fie trase la răspundere civilă.
Împotriva aceleiaşi decizii au declarat recurs Ministerul Apărării Naţionale, precum şi persoanele fizice pârâte A.T., C.R., T.I. O.V., Ş.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. şi M.F.
În cele două recursuri, identic motivate, este criticată soluţia Curţii de Conturi referitor la sumele de 98.720.000 lei cheltuieli în legătură cu instalaţia frigorifică şi 41.268.000 lei cheltuieli în legătură cu achiziţionarea instalaţiilor Motorola.
S-a susţinut, în esenţă, că prejudiciul de 98.780 mii lei nu există întrucât lucrările la instalaţia frigorifică nu au fost cuprinse în contractul dintre Şantierul Naval Mangalia şi R.G." şi drept urmare nu se constituie în plată dublă.
Şi în privinţa sumei de 41.268 mii lei s-a susţinut de către recurenţi că nu reprezintă prejudiciu întrucât achiziţia instalaţiilor şi echipamentelor respective s-a făcut cu respectarea HG nr.689/1996 şi în această situaţie nu este utilă administrarea altor probe.
Analizând cele două recursuri, în raport de probele administrate în cauză, se constată că şi aceste recursuri suntnefondate, având în vedere şi soluţiile diferite pronunţate decele două instanţe ale Curţii de Conturi.
În mod corect a reţinut Curtea de Conturi, prin Decizia recurată, necesitatea rejudecării cauzei de către instanţa de fond şi suplimentarea probatoriului.
Se impune ca în privinţa celor două instalaţii frigorifice să se stabilească cu certitudine atât ce lucrări au fost executate cât şi dacă au fost decontate lucrări efectiv executate.
În legătură cu achiziţionarea echipamentelor de transmisiuni tip Motorola este necesar să se verifice existenţa unui caz de forţă majoră care să justifice achiziţionarea echipamentelor respective prin firma care a câştigat licitaţia pentru repararea navei pentru a se stabili dacă suma utilizată este sau nu prejudiciu.
În consecinţă, Decizia Curţii de Conturi este legală şi temeinică, considerente pentru care cele trei recursuri declarate în cauză urmează a fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Apărării Naţionale, de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României precum şi de A.T., R.C., T.I., O.V., Ş.I., S.F., P.I., L.I., S.Gh., N.E. şi M.F. împotriva deciziei nr.25 din 12 iunie 2002 a Curţii de Conturi, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 785/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 787/2002. Contencios. Suspendarea executarii... → |
|---|
