CSJ. Decizia nr. 1374/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1374/2003
Dosar nr. 1352/2002
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Banca R.C.R. SA C. Bank, sucursala Cluj, societate în lichidare a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. a judeţului Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea deciziei nr. 1242 din 10 august 2001 şi a notei de constatare nr. 111 din 2 aprilie 2001 şi pe cale de consecinţă să o exonereze de plata sumelor stabilite ca fiind datorate, în urma controlului efectuat de pârâţi.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în mod greşit i-a fost respinsă contestaţia pentru suma de 395.351.073 lei majorări de întârziere datorate bugetului de stat cu motivarea că suma în cauză nu a fost stabilită prin sus-menţionata notă de constatare, ci printr-un act de control anterior care nu a fost atacat fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 din OG nr. 13/2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 38 din 24 ianuarie 2002 a admis în parte acţiunea reclamantei dispunând anularea în parte a deciziei nr. 1242 din 10 august 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a notei de constatare nr. 111 din 2 aprilie 2001 emisă de D.G.F.P. Totodată, a dispus exonerarea reclamantei de plata sumei de 181.231.041 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii, 1.416.353 lei majorări de întârziere pentru venitul global, 565.840 lei penalizări aferente impozitului pe venit şi 9.468.190 lei majorări de întârziere pentru debite restante la alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa a reţinut că suma de 181.231.041 lei datorată cu titlu de impozit pe salarii pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii de lichidare judiciară a fost în mod greşit stabilită de către organul de control, ca de altfel şi suma de 1.416.353 lei cu titlu de impozit pe venitul global respectiv majorări aferente perioadei 10 noiembrie – 28 februarie 2002. Din aceleaşi considerente este nelegală şi obligarea reclamantei la plata penalizărilor în sumă de 665.840 lei impozit pe venitul aferent lunii ianuarie 2001 şi suma de 9.468.190 lei debit restant la alte impozite şi taxe datorate la bugetul statului.
Instanţa a exonerat reclamanta de plata acestor sume în temeiul art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
În ce priveşte, însă, suma de 7.678.803.238 lei reprezentând majorări de întârziere pentru sume datorate de reclamantă bugetului de stat în numele clienţilor băncii, s-a reţinut că a fost corect stabilită de către organele fiscale, deoarece se referă la o perioadă anterior deschiderii procedurii lichidării judiciare, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 şi 14 din OG nr. 11/1996.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. a judeţului Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Banca R.C.R. SA Credit Bank, sucursala Cluj.
Recurenţii, Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. a judeţului Cluj, precum şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, au susţinut în esenţă că instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, întrucât aceste dispoziţii (art. 37) pot fi aplicate numai în cadrul procedurilor reglementate de această lege şi nu în cadrul procedurilor contenciosului administrativ.
Au mai susţinut că art. 37 din Legea nr. 64/1995 are în vedere exclusiv impozite calculate anterior datei deschiderii procedurii falimentului, nu şi impozite datorate ulterior acestei date.
În recursul său Banca R.C.R. SA Credit Bank, sucursala Cluj, a susţinut că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 64/1995, astfel că în perioada întocmirii actelor de constatare a existat cadru legal care să o exonereze de la plata majorărilor de întârziere şi a penalităţilor.
A mai susţinut că în ceea ce priveşte suma totală de 192.681.424 lei reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi calculate la obligaţiile proprii, instanţa a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, iar pe de altă parte, că în ceea ce priveşte suma de 7.678.803.238 lei reprezentând majorările de întârziere şi penalităţile calculate la obligaţiile în numele clienţilor, se aplică un alt act normativ cu toate că nici aceste creanţe nu sunt mai garantate decât primele.
Recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. a judeţului Cluj, precum şi cel al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În fapt, prin Nota de constatare nr. 111/2 aprilie 2001, încheiată de consilierii Direcţiei Controlului Fiscal Cluj, recurenta Banca R.C.R. Credit Bank SA, sucursala Cluj, a fost obligată să vireze bugetului de stat suma de 8.278.816.510 lei reprezentând: 600.013.272 lei datorii proprii şi 7.678.803.238 lei datorii clienţi.
Reclamanta consideră că nu datorează aceste sume invocând în apărare art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, care prevede că de la data deschiderii procedurii de lichidare judiciară nu se mai pot calcula majorări de întârziere şi penalităţi.
Potrivit sentinţei civile nr. 7211/2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti data deschiderii procedurii falimentului este 9 noiembrie 2000, astfel că susţinerea băncii conform căreia „nu este legală calcularea majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de la data deschiderii procedurii de faliment" nu poate fi reţinută în soluţionarea favorabilă a cauzei, întrucât majorările de întârziere şi penalităţile contestate sunt calculate aşa cum reiese din procesul verbal contestat, până la această dată (a deschiderii procedurii de faliment).
Potrivit art. 37 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995, republicată „nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară. sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus". Aceste dispoziţii vizează ipoteza în care societatea aflată în procedura de lichidare judiciară nu îşi continuă activitatea ceea ce nu este cazul societăţii reclamante care mai are angajaţi astfel că în mod evident datorează impozitul pe salariu şi cel pe venitul global.
Prin urmare, dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1995 se aplică impozitelor calculate anterior datei deschiderii procedurii falimentului, nu şi impozitelor datorate ulterior acestei date.
De altfel, ca urmare a ultimelor modificări aduse Legii nr. 64/1995 prin OG nr. 38/2002 în cazul în care printr-un act de control se constată majorări de întârziere suplimentare pentru perioade de timp ulterioare deschiderii procedurii falimentului, aferente unor debite anterioare, iar Ministerul Finanţelor Publice îşi majorează cuantumul creanţelor cu sumele astfel stabilite, judecătorul sindic este îndrituit să cenzureze pretenţiile creditorului excluzându-l din masa credală.
În consecinţă, criticile fiind întemeiate în sensul considerentelor ce au precedat recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. a judeţului Cluj, precum şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmează a fi admise, a se casa sentinţa atacată şi în fond a se respinge acţiunea.
În raport de motivele pentru care au fost admise cele două recursuri, recursul declarat de Banca R.C.R. SA Credit Bank, sucursala Cluj, apare ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. a judeţului Cluj, precum şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei civile nr. 38 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea.
Respinge recursul declarat de Banca R.C.R. SA Credit Bank, sucursala Cluj, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1373/2003. Contencios. Refuz raspuns cerere.... | CSJ. Decizia nr. 1375/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
