CSJ. Decizia nr. 1411/2003. Contencios. Anulare ordin emis de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1411/2003
Dosar nr. 3168/2002
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.M., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Bucureşti a solicitat anularea Ordinului nr. 169 din 28 martie 2001, reintegrarea în funcţia deţinută anterior, cu plata drepturilor băneşti cuvenite,de la data schimbării în funcţie, până la achitarea integrală a acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost numit director al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Maramureş, prin Ordinul nr. 212 din 29 septembrie 2000, după ce a promovat examenul de atestare pe post, conform HG nr. 452/2000, iar prin Ordinul nr. 169 din 28 martie 2000 a fost eliberat din funcţie, fără să-i fie aduse la cunoştinţă motivele.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 215 din 18 iunie 2001, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă prevăzută la art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1144 din 26 martie 2002, a admis recursul şi a casat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, reţinând că reclamantul a introdus acţiunea în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 95 din Legea nr. 188/1999.
În fond după casare, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat anularea Ordinului nr. 169 din 21 august 2001 emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Bucureşti şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei nr. 385 din 17 iulie 2001, emisă de Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Maramureş, reîncadrarea în funcţia avută anterior şi anume, aceea de inspector de specialitate în gradul de consilier, categoria A, clasa 1 şi gr. 2 şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de aproximativ 15.000.000 lei, pentru perioada 28 iulie 2001 – 8 noiembrie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia de director al Oficiului pentru Protecţia Consumatorului Maramureş, începând cu 1 iulie.1997, iar în baza concursului organizat în anul 2000, după intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999, a devenit funcţionar public – consilier, categoria A, clasa 1, gr. 2.
În baza HG nr. 166/2001, i s-a cerut restructurarea activităţii oficiului, prin reducerea de personal, până la nivelul a 12 posturi, reducere ce trebuia efectuată până la 28 februarie 2001.
Întrucât reorganizarea oficiilor judeţene presupune ca acestea să nu mai fie conduse de directori, ci de inspectori-şefi, susţine că la 1 martie 2001, a devenit inspector şef al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Maramureş. Cu toate acestea, prin Ordinul nr. 169 s-a dispus eliberarea lui din funcţia de director şi trecerea pe funcţie de execuţie, deţinând această funcţie până la 28 iulie 2001, când prin Decizia nr. 385 din 17 iulie 2001, i s-a desfăcut contractul de muncă, în baza art. 130 lit. a) C. muncii, fără a ţine cont de dispoziţiile art. 92 lit. d) şi art. 93 din Legea nr. 188/1999 şi fără a i se comunica dreptul de a face contestaţie şi la instanţa competentă.
Mai precizează că nici una din situaţiile reglementate de art. 92 din Legea nr. 188/1999, nu îi este aplicabilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 429 din 16 octombrie 2002, a respins acţiunea, reţinând legalitatea ordinului şi deciziei emise în cauză.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea, casarea hotărârii, arătând că soluţia este nemotivată, or lui i s-a desfăcut contractul de muncă pe baza unei legi care nu-i este aplicabilă – art. 130 lit. a) C. muncii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-a înlăturat cererile părţilor.
Din examinarea hotărârii atacate se constată că instanţa a respectat aceste cerinţe, astfel că critica din recurs nu poate fi primită.
Din probe a rezultat şi instanţa a reţinut că reclamantul a deţinut funcţia de director al fostului Oficiu Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Maramureş.
Prin art. 16 din OUG nr. 2/2001 s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin reorganizarea Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor.
HG nr. 166/2001, privind organizarea şi funcţionarea acestei autorităţi publice, în art. 6, prevede că în subordinea Autorităţii funcţionează, ca unitate cu personalitate juridică, Oficii judeţene pentru protecţia consumatorilor, iar prin ordin al preşedintelui Autorităţii, se stabilesc normativele de personal, criteriile de constituire a compartimentelor şi statele de funcţii pentru unităţile subordonate şi atribuţiile acestora.
Prin Ordinul nr. 71 din 1 martie 2001 a preşedintelui Autorităţii, s-a dispus ca de la 1 martie 2001, posturile de director, director adjunct şi şef serviciu din cadrul Oficiilor Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor se desfiinţează, cu aceeaşi dată înfiinţându-se posturile de inspector-şef, inspector- şef adjunct, aplicarea urmând a se face cu începere de la 1 aprilie 2001.
Reclamantului M.M. i s-a emis Ordinul nr. 169 din 28 martie 2001, prin care a fost eliberat din funcţia de director al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Maramureş, şi a fost trecut pe funcţie publică de execuţie, începând cu 1 aprilie 2001.
Postul deţinut de reclamant s-a desfiinţat, iar pentru noul post înfiinţat, vacant, s-a organizat concurs, la care reclamantul nu a participat.
În consecinţă, actele contestate sunt legale, astfel că soluţia instanţei, de respingere a acţiunii, este întemeiată şi legală, fapt ce duce la respingerea recursului ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M., împotriva sentinţei civile nr. 429 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 1412/2003. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
