CSJ. Decizia nr. 1519/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1519/2003
Dosar nr. 3142/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Baroul Braşov a avizat negativ cererea formulată de reclamantul V.N., la data de 16 ianuarie 2001, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Comisia Permanentă a U.A.R., prin Decizia nr. 1173/2001, respectiv Consiliul U.A.R., prin Decizia nr. 8543/2001, au respins cererea şi contestaţia reclamantului, reţinând că acesta nu îndeplineşte condiţiile de vechime impuse de Legea nr. 51/1995, republicată.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 28/F din 18 martie 2002, a respins ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului, motivând că U.A.R. este o „asociaţie cu caracter profesional, ale cărei decizii nu se impun prin atribuite specifice puterii executive", iar Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 2530/2002, în recursul reclamantului V.N.I, a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei pentru competentă judecare.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 81/F din 23 septembrie 2002, a admis acţiunea şi pe cale de consecinţă, a anulat actele administrative atacate şi a obligat U.A.R. să emită Decizia de primire a reclamantului, în profesia de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul a exercitat, în perioada 5 septembrie 1979 – 20 martie 1991, funcţia de secretar de Consiliu popular, apoi, în perioada 20 martie 1991 – 1 august 1993, funcţia de inspector de specialitate Prefectura Braşov, iar în perioada 1 august 1993, la zi, funcţia de consilier juridic.
În ce priveşte funcţia de secretar de Consiliu popular, s-a reţinut că aceasta nu a avut o reglementare juridică distinctă de încadrarea sa în una dintre profesiile de consilier juridic sau jurisconsult, însă, potrivit OUG nr. 284/2000, de modificare a Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarului public, „funcţia publică de execuţie corespunzătoare funcţiei de conducere de secretar, este aceea de consilier juridic, cls. I; că vechimea în funcţia de secretar este recunoscută ca vechime în magistratură, prin Legea nr. 92/1992, ceea ce înseamnă că Legea nr. 51/1995 instituie o inegalitate de tratament aceleiaşi categorii de persoane.
În fine, s-a reţinut că şi în situaţia în care s-ar considera că vechimea în funcţia de secretar nu poate fi asimilată condiţiilor de vechime prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, reclamantul a îndeplinit, în timpul judecării cauzei, condiţia de vechime în funcţia de consilier juridic; că reclamantul îndeplineşte şi exigenţele profesiei de avocat, având în vedere că ocupă funcţia de lector universitar, specialitatea drept, este înscris la doctorat în domeniul fundamental, ştiinţe juridice, precum şi experienţa practică acumulată într-o perioadă de aproximativ 22 ani.
Împotriva sentinţei a declarat recurs U.A.R., susţinând, în esenţă, că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, întrucât are o vechime în funcţia de consilier juridic, de numai 7 ani, 10 luni şi 14 zile.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor acestei legi şi a statutului profesiei.
Prin art. 16 alin. (2) lit. a) şi b) din aceiaşi lege, se stipulează că, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept; cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani.
Deci, textele de mai sus instituie regula că numai promovarea examenului dă naştere dreptului de a fi primit în profesia de avocat, iar pentru persoanele aflate într-una din situaţiile limitativ arătate în art. 16 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 51/1995, se prevede posibilitatea de a fi primite în profesie, fără a mai fi supuse examinării.
Or, în cauză, reclamantul nu îndeplineşte exigenţele impuse prin art. 16 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 51/1995, referitoare la vechime, întrucât, din actele dosarului, necontestate, rezultă că, a îndeplinit funcţia de consilier juridic la Prefectura Braşov, în perioada 1 august 1993 - 26 octombrie 1999 (6 ani, 2 luni, 26 zile), funcţia de consilier juridic la Primăria Săcele, în perioada 26 octombrie 1999 - 4 august 2000 (9 luni şi 8 zile) şi funcţia de consiler juridic la SC O. SA, în perioada 4 august 2000 – 25 iunie 2001 (10 luni şi 21 zile); deci, are o vechime în muncă în funcţia de consilier juridic, de numai 7 ani, 10 luni şi 14 zile, nu de cel puţin 10 ani, cum pretinde Legea nr. 51/1995.
Este de observat, sub acest aspect, că nu există nici un act la dosar din care să rezulte că reclamantul ar fi îndeplinit în perioada procesului, termenul legal de 10 ani vechime în funcţia de consilier juridic, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă.
Dispoziţiile OUG nr. 284/2000, de modificare a Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarului public, conform cărora, funcţia publică de execuţie corespunzătoare funcţiei de conducere de secretar, este aceea de consilier juridic clasa I, respectiv ale Legii nr. 92/1992, prin care vechimea în funcţia de secretar este recunoscută ca vechime în magistratură, la care prima instanţă a făcut referire, nu au relevanţă juridică în cauză, întrucât Legea nr. 51/1995 nu prevede asimilarea funcţiei de secretar, cu cea de consilier juridic.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală, iar recursul, fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi pe fond, respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 81/F/CA din 23 septembrie 2002, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de V.N.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1516/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1520/2003. Contencios. Recurs anulare partiala... → |
|---|
