CSJ. Decizia nr. 1520/2003. Contencios. Recurs anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1520/2003
Dosar nr. 189/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2001, la Curtea de Apel Timişoara, SC A. SA Timişoara a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 378/2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate, întrucât recurentei i s-a dat dreptul de administrare al Complexului comercial, din care face parte şi reclamantul S., încă din 1967, recurenta SC A. SA încheind cu SC G.SA, un contract de închiriere pe 5 ani.
S-a precizat de recurentă că suprafaţa de teren de 206 mp invocată în acţiune, reprezintă terasa restaurantului S., a fost construită în acelaşi timp cu complexul comercial.
Certificatul de proprietate seria TM nr. 0241 emis în favoarea SC A. SA, susţine recurenta, a fost eliberat în baza deciziei nr. 440 din 8 iunie 1992 a Consiliului Judeţean Timiş, pe când SC G. SA Timişoara nu putea obţine un act legal de proprietate, întrucât recurenta SC A. SA Timişoara era proprietara terenului, în baza Legii nr. 15/1990, pe când intimata societatea comercială nu avusese decât statutul de chiriaşă a recurentei.
A mai precizat recurenta că din extrasul C.F. nr. 31184 topo 26044, existent în dosar, rezultă faptul că recurenta SC A. SA este proprietara neindiviză asupra 2226 mp teren; iar din extrasul de C.F. nr. 95188 topo 26044, rezultă că această societate comercială este şi proprietară asupra restaurantului S., deci şi a 780/2226 mp teren. S-a mai menţionat în recursul declarat că SC A. SA a plătit impozit la Primăria Timişoara, pe toată suprafaţa de teren aparţinând complexului comercial.
Consiliul Judeţean Timiş, a depus în dosarul nr. 189/2002 al Curţii Supreme de Justiţie ,o întâmpinare în care a precizat că în mod greşit s-au emis în cauză, 2 certificate de atestare a dreptului de proprietate, suprapunându-se cu porţiunea de teren aferentă restaurantului S., în suprafaţă de 206 mp.
S-a făcut precizarea că SC G. SA nu a făcut dovada unui titlu privind suprafaţa de teren în litigiu, deşi a obţinut prima certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în timp ce SC A. SA Timişoara a depus la dosar, extrasul C.F. nr. 95188, potrivit căruia această societate era proprietară conform Legii nr. 15/1990, asupra construcţiilor ce includeau restaurantul S., deci terenul îi era necesar desfăşurării activităţii, conform HG nr. 834/1991.
SC B. SA Timişoara, succesoara SC B.C. SA (fostă SC G. SA), a depus la rândul ei o întâmpinare, în care solicită respingerea recursului declarat în cauză, întrucât ea avut dreptul de administrare al restaurantului S., a obţinut prima certificatul de atestare dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren în litigiu, dar nu l-a putut intabula, întrucât l-a intabulat prima în cartea funciară, recurenta în cauză.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 2056 din 26 martie 1997 şi precizată ulterior, SC G. SA Timişoara a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Timiş şi SC A. SA Timişoara, pentru ca prin sentinţă să se anuleze, în parte, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria TM nr. 0241 din 30 noiembrie 1995, emis de Consiliul Judeţean Timiş, în favoarea SC A. SA Timişoara, cu privire la terenul cuprins în C.F. nr. 95188 Timişoara nr. top 26044/V, întrucât 206/2226 mp din acest teren îi revine, conform art. 1 din HG nr. 834/1991.
Prin sentinţa nr. 12 din 27 ianuarie 1998, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamanta SC G. SA Timişoara.
Prin Decizia nr. 1152 din 5 mai 1999, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a casat sentinţa nr. 12 din 27 ianuarie 1998 a Curţii de Apel Timişoara, cu trimiterea spre rejudecare, aceleeaşi instanţe.
Sentinţa nr. 177 din 23 mai 2000, pronunţată ulterior casări, cu trimitere sus-citată, a respins din nou acţiunea formulată de SC G. SA Timişoara.
Făcându-se recurs împotriva acestei sentinţe, Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 389 din 31 ianuarie 2001, a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru completarea probelor cauzei şi reanalizarea documentaţiei deja existentă în cauză.
Rejudecându-se cauza, s-a pronunţat de Curtea de Apel Timişoara, sentinţa civilă nr. 378 din 11 octombrie 2001, prin care s-a admis acţiunea formulată de SC G. SA Timişoara şi s-a anulat în parate certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria TM nr. 0241 din 30 octombrie 1995, de către Consiliul Judeţean Timiş, în măsura în care include suprafaţa de 206/2226 mp teren, pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria TM nr. 0260 din 14 septembrie 1995.
Impotriva acestei sentinţe, nr. 378 din 11 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, este judecat recursul declarat în cauză.
Recursul declarat de SC A. SA Timişoara este întemeiat şi va fi admis, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de SC G. "SA Timişoara.
Este de necontestat, şi intimata SC G. SA nu a putut demonstra contrariul, că SC A. SA Timişoara, în anul 1967, în urma obţinerii autorizaţiei de construcţie nr. 381 din 10 octombrie 1967, s-a atribuit dreptul de administrare asupra întregului Complex comercial, din care face parte şi restaurantul S..
În decembrie 1968, SC A. SA Timişoara, fostă O.C.L. A şi intimata SC G. SA au încheiat un contract de închiriere pentru restaurantul S., ce a funcţionat până în 1973.
Suprafaţa de 206 mp avută de reclamantă prin acţiune, reprezintă (de asemenea, necontestat) teresa restaurantului S., ce a fost construită de recurentă, o dată cu întregul complex comercial, reclamanta-intimată în cauză făcând doar unele amenajări ale acestei terase.
Conform HG nr. 834/1991, recurentei i s-a dat dreptul de proprietate asupra terenului, îndeplinind condiţiile prevăzute de HG nr. 834/1991; a avut drept de administrare, drept nedovedit de societatea comercială intimată, ce îi este necesar realizării obiectului de activitate, certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind înscris în cartea funciară.
Aşa fiind, şi întrucât alte probe concludente în afara situaţiei reţinute, nu s-au putut administra, deşi cauza s-a restituit cu trimitere spre rejudecare în două rânduri, urmează a se admite recursul declarat, a se casa sentinţa recurată şi în fond, a se respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A. SA Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 378/CA din 11 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa şi în fond, respinge acţiunea.
Obligă pe intimata SC B. "SA Timişoara la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1519/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 1521/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
