CSJ. Decizia nr. 1580/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1580
Dosar nr. 3301/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 septembrie 2000, reclamantul M.M. a solicitat anularea actului administrativ întocmit cu nr.23.827 din 2 mai 2000 de pârâta D.G.M.P.S. Braşov şi obligarea pârâtei să-i recalculeze drepturile de pensie prin recunoaşterea vechimii în grupa superioară de muncă.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 234/F din 7 noiembrie 2000 prin care a admis acţiunea, a anulat actul nr. 23.827 din 2 mai 2000 şi a obligat pârâta D.G.M.P.S. Braşov să recalculeze pensia reclamantului cu luarea în considerare a perioadelor lucrate de acesta în grupa I de muncă, în conformitate cu menţiunile din adeverinţa nr. 459/787/1999 emisă de Depoul CFR Braşov. Prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferenţa de pensie cu începere de la data de 1 octombrie 1999.
Hotărând astfel, instanţa de fond a avut în vedere că, prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile Decretului-Lege nr. 68/1990 referitoare la persoanele şi la activităţile care se încadrează în grupele I şi II de muncă se aplică şi foştilor salariaţi, pensionaţi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, categorie din care face parte şi reclamantul.
Prin Decizia nr. 2486 din 21 iunie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul declarat de reclamantul M.M., a admis recursul declarat de pârâta D.G.M.P.S. Braşov, a casat sentinţa nr. 234/F din 7 noiembrie 2000 şi pe fond, a respins acţiunea.
Instanţa de recurs a reţinut că reclamantul nu s-a conformat prevederilor art. 522 din Legea nr. 3/1977, în sensul că nu a contestat actul comunicat de Oficiul de Pensii Braşov la Comisia de contestaţii în cadrul direcţiei pârâte şi nu a realizat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, adresându-se direct instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei ultime hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, motivând că instanţa de recurs a considerat în mod greşit că acţiunea a fost prematur introdusă, deoarece reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ numai în urma primirii refuzului de a i se recalcula cuantumul pensiei, iar procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 29/1990 s-a realizat prin soluţionarea cererii cu privire la temeiurile de fapt şi de drept.
Prin Decizia nr. 114 din 7 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, completul de 9 judecători, a admis recursul în anulare, a casat Decizia nr. 2486 din 21 iunie 2001 şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea recursului declarate de M.M. şi de D.G.M.P.S. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 234/F din 7 noiembrie 2000, constatându-se că a fost greşit reţinută ca întemeiată excepţia de prematuritate a acţiunii în condiţiile în care reclamantul s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi în art. 521 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 prin demersul său la autoritatea pârâtă, care i-a comunicat cu adresa nr.23.827 din 2 mai 2000 că nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va lua act că reclamantul M.M. a renunţat la judecarea recursului pe care l-a formulat împotriva hotărârii instanţei de fond, conform declaraţiei date în condiţiile art. 246 C. proc. civ. la acest termen.
Recursul declarat de pârâta D.G.M.S.S. Braşov urmează a fi respins ca nefondat constatându-se că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate.
Instanţa de fond a anulat corect actul administrativ nr. 23827 din 2 mai 2000 prin care a fost vătămat dreptul reclamantului la recalcularea drepturilor de pensie corespunzător perioadelor lucrate în grupa I de muncă.
Din adeverinţa nr. 459/787/1999 emisă de Depoul CFR Braşov rezultă că în perioada 22 aprilie 1943 – 1 august 1944, 1 august 1944 – 30 iunie 1947, 1 noiembrie 1948 – 1 octombrie 1951, 1 iunie 1956 – 1 martie 1958, 30 noiembrie 1958 – 1 septembrie 1962 şi 1 septembrie 1962 – 1 septembrie 1984, reclamantul a lucrat în funcţiile de lăcătuş, fochist şi mecanic de locomotivă, instructor depou, funcţii încadrate în grupa I de muncă la poz. 123 din Anexa nr. I a Ordinului nr. 50/1990.
Autoritatea recurentă nu a contestat aceste perioade şi nici faptul că, reclamantul a lucrat în condiţii deosebite concrete de muncă, iar dreptul de a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă a fost contestat numai pe considerentul că activitatea desfăşurată nu a fost prevăzută într-o grupă superioară de muncă prin forma iniţială a Ordinului nr. 50/1990.
Activităţile desfăşurate de reclamant au fost într-adevăr prevăzute în grupa I de muncă la poz. 123 din Anexa nr. I a Ordinului nr. 50/1990, astfel cum a fost completat cu avizele date ulterior.
În ordinul completat s-a prevăzut însă expres că, personalul menţionat la poz. 123 beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în locurile de muncă şi activităţile respective.
Faţă de această reglementare, instanţa de fond a constatat judicios că este nejustificat refuzul exprimat de recurentă prin actul nr. 23827 din 2 mai 2000 şi că a fost vătămat dreptul reclamantului la recalcularea drepturilor de pensie pentru perioadele lucrate în grupa I de muncă, drepturi care i se cuvin de la 1 octombrie 1999, prima zi a lunii următoare înregistrării cererii cu actele necesare stabilirii drepturilor.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.M.P.S. Braşov, a cărei calitate procesuală a fost transmisă pe parcursul judecării cauzei D.M.S.S. şi respectiv, Casei Judeţene de Pensii Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunţare la judecarea recursului declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 234/F din 7 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge recursul declarat de D.G.M.S.S. Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 1581/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
