CSJ. Decizia nr. 1581/2003. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1581/2003
Dosar nr. 3302/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2000 la Curtea de Apel Braşov, reclamantul C.B. a solicitat anularea actului administrativ nr. 23874 din 7 iunie 2003, prin care Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Braşov – Oficiul de Pensii de Stat Braşov, a refuzat să-i recalculeze drepturile de pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, prin nerecunoaşterea unor perioade de activitate ca fiind vechime în grupa I de muncă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 16 septembrie 1999 a solicitat Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Braşov să-i recalculeze drepturile de pensie, prin recunoaşterea ca vechime în grupa I de muncă a perioadei 25 mai 1945 – 15 martie 1948, 2 aprilie – 6 iulie 1949, 13 ianuarie 1950 – 15 decembrie 1961 şi 22 august 1962 – 1 iunie 1975, când a lucrat ca lăcătuş reparaţii locomotive, fochist locomotivă şi mecanic locomotivă, conform adeverinţei nr. 859 din 13 septembrie 1999 eliberată de Depoul CFR Braşov.
Reclamantul a considerat că răspunsul dat cererii sale, prin adresa nr. 23874 din 7 iunie 2003, cum că nu poate avea beneficiul grupei I de muncă, întrucât nu se afla în activitate la 1 februarie 1990, contravine dispoziţiilor legale în materie. În acest sens, reclamantul a arătat că Ordinul nr. 50(A)/1990 emis în comun de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, (M. Of., nr. 38/20.03.1990), a fost apoi completat din dispoziţia aceloraşi emitenţi, formând Ordinul nr. 50(B)/1990 care stabileşte locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, iar activităţile desfăşurate de reclamant se încadrează la poz. 123 din Anexa 1 la Ordinul nr. 50(B)/1990.
În susţinerea acţiunii sale, reclamantul a mai invocat şi faptul că prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 (M. Of., nr. 352/25.07.1999), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Decretul–lege nr. 68/1990, sunt neconstituţionale în măsura în care nu se aplică şi persoanelor care au ieşit la pensie înainte de 1 februarie 1990, cum este şi în cazul său.
Prin sentinţa civilă nr. 236/F din 7 noiembrie 2000, instanţa sesizată, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat actul administrativ emis de autoritatea publică pârâtă, a obligat-o pe aceasta să recalculeze reclamantului drepturile de pensie, prin luarea în considerare a perioadelor lucrate în grupa I de muncă, conform adeverinţei eliberată de Depoul CFR Braşov şi să-i plătească diferenţa de pensie începând cu 1 octombrie 1999.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 a Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit că dispoziţiile Decretului-lege nr. 68/1990, referitoare la activităţile care se încadrează în grupele I şi II de muncă, se aplică şi persoanelor pensionate, anterior intrării în vigoare a acestui Decret-lege, categorie din care face parte şi reclamantul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamantul C.B., cât şi pârâta - Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Braşov.
Reclamantul C.B. a criticat sentinţa sub aspectul datei de la care s-a dispus plata diferenţei drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării.
În ceea ce priveşte recursul declarat de autoritatea publică pârâtă, acesta este motivat pe faptul că instanţa de fond a recunoscut reclamantului, beneficiul grupei I de muncă pentru perioadele de activitate menţionate în adeverinţa eliberată de Depoul CFR Braşov, fără ca Ordinul nr. 50/1990 (M. Of., nr. 38/20.03.1990) să includă în cele 130 de puncte ale Anexei II, activităţile pe care petentul le-a desfăşurat, acestea fiind prevăzute ulterior.
Prin Decizia nr. 2488 din 21 iunie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul declarat de reclamant şi a admis recursul declarat de autoritatea publică pârâtă, a casat sentinţa şi în fond a respins acţiunea.
Pentru adoptarea acestei soluţii, instanţa de recurs a reţinut că reclamantul nu s-a conformat prevederilor art. 522 din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificată, în sensul că nu a contestat actul comunicat de Oficiul de Pensii Braşov la Comisia de Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Braşov.
Împotriva acestei ultime hotărâri, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, arătând că, în mod greşit, instanţa de recurs a apreciat că acţiunea reclamantului a fost prematur introdusă, acesta adresându-se instanţei de contencios administrativ numai după primirea refuzului de a i se recalcula drepturile de pensie, astfel că procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 29/1990 s-a realizat prin soluţionarea de către autoritatea administrativă a cererii petentului cu privire la temeiurile de fapt şi de drept ale acesteia.
Prin Decizia nr. 113 din 7 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, Completul de 9 judecători, a admis recursul în anulare, a casat Decizia nr. 2488 din 21 iunie a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi a trimis cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecarea recursurilor declarate de C.B. şi Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Braşov împotriva sentinţei civile nr. 236 /F din 7 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a constatat că în mod greşit s-a reţinut ca fiind întemeiată excepţia de prematuritate a acţiunii, în condiţiile în care reclamantul s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi în art. 521 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, astfel cum aceasta din urmă lege era în vigoare la acea dată, în sensul că reclamantul, prin cererea nr. 23874 din 16 septembrie 1999, a solicitat autorităţii publice să fie încadrat în grupa I de muncă, conform datelor atestate prin adeverinţa nr. 859 din 13 septembrie 1999 eliberată de Depoul CFR Braşov, iar autoritatea publică i-a răspuns, prin adresa nr. 23874 din 7 iunie 2003, că nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă.
Reînvestită cu soluţionarea recursurilor declarate de C.B. şi Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Braşov, această instanţă urmează a lua act de cererea recurentului C.B. privind renunţarea la judecarea recursului propriu, conform declaraţiei date la acest termen, în condiţiile art. 246 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Braşov a cărei calitate procesuală pasivă a fost transmisă pe parcursul judecării cauzei Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială Braşov, respectiv, Casei Judeţene de Pensii Braşov, acesta urmează a fi respins ca nefondat, constatându-se că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motiv de casare a sentinţei atacate.
Adeverinţa nr. 859 din 13 septembrie 1999 eliberată de Depoul CFR Braşov atestă faptul că în perioada 25 mai 1945 – 15 martie 1948; 2 aprilie – 6 iulie 1949; 13 ianuarie 1950 – 15 decembrie 1961 şi 22 august 1962 – 1 iunie 1975, reclamantul a lucrat ca lăcătuş reparaţii locomotive, fochist locomotivă şi mecanic locomotivă.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990 emis în comun de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, astfel cum acesta a fost completat cu avizele date ulterior, activităţile desfăşurate de reclamant în meseriile şi la locurile de muncă menţionate în adeverinţa eliberată de Depoul CFR Braşov, se încadrează în grupa I de muncă, fiind cuprinse la poziţia 123 din Anexa 1 la acest ordin.
Precizarea, prin Ordinul nr. 50/1990, a locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite de muncă care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68 din 8 februarie 1990 privind înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului.
Conform propriei expuneri de motive, Decretul-lege nr. 68/1990 a fost dat pentru a se înlătura unele inechităţi în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor şi încadrarea în grupe de muncă.
În considerarea aceloraşi motive de echitate avute în vedere de Decretul-lege nr. 68/1990, beneficiul drepturilor pentru activitate în locuri de muncă prezentând condiţii deosebite, recunoscut persoanelor care la data intrării în vigoare a acestui act normativ, erau în activitate în asemenea locuri de muncă, se acordă persoanelor care, anterior intrării în vigoare a aceluiaşi act normativ, au lucrat în aceleaşi condiţii, ca şi persoanele din prima categorie şi au încetat raporturile de muncă, prin pensionare sau din alte motive ori s-au încadrat în alte locuri de muncă, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ menţionat.
Acest punct de vedere a fost exprimat şi de Curtea Constituţională care, prin Decizia nr-87 din 1 iunie 1999 (M. Of., nr. 352/26.07.1999), a declarat ca neconstituţionale dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Decretul-lege nr. 68/1990, în măsura în care acestea nu se aplică şi persoanelor care, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, au lucrat în locuri de muncă prezentând condiţii deosebite, recunoscute de reglementările existente până în anul 1969 şi după aceea.
Cât priveşte plata drepturilor de pensie recalculate ca urmare a recunoaşterii perioadelor lucrate în grupa I de muncă, aceasta se face, aşa cum în mod corect a stabilit instanţa de fond, începând cu prima zi a lunii următoare înregistrării cererii cu toate actele necesare stabilirii drepturilor, în conformitate cu prevederile art. 511 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, în vigoare la acea dată.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod corect că refuzul exprimat de autoritatea publică pârâtă prin actul nr. 23874 din 7 iunie 2000 este neîntemeiat, astfel că reclamantul a fost vătămat în dreptul său legal la recalcularea drepturilor de pensie pentru perioadele lucrate în grupa I de muncă.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Braşov urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de C.B. împotriva sentinţei civile nr. 236/F din 7 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1580/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1582/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
