CSJ. Decizia nr. 1585/2003. Contencios. Anulare decizie M.L.P.T.L. si proces-verbal emis de Administratia Nationala a Drumurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1585/2003
Dosar nr. 3316/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 2663/CA/2002 din 5 iunie 2002, reclamanta SC M.T.I. SA Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Administraţia Naţională a Drumurilor – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 163 din 30 aprilie 2002 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei cu privire la plata sumei de 271.195.624 lei reprezentând contribuţie la bugetul fondului special al drumurilor publice şi majorări de întârziere aferente, aşa cum această sumă a fost stabilită prin procesul verbal de control nr. 2428 din 10 aprilie 2002 întocmit de Administraţia Naţională a Drumurilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
- În anul 1999, Fondul Proprietăţii de Stat a scos la vânzare acţiunile SC M.T.I. SA Satu Mare, iar în urma negocierilor directe din data de 24 februarie 1999, cu reprezentanţii fondului, societatea s-a privatizat prin cumpărarea acţiunilor, conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din luna iunie 1999, păstrându-şi denumirea, numărul de înregistrare la registrul comerţului şi codul fiscal, anterioare privatizării;
- atât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, cât şi la data preluării efective a activului şi pasivului societăţii, în evidenţele acesteia nu figurau obligaţii restante faţă de fondul special al drumurilor publice, astfel că atât pentru suma fixă de 73.588.800 lei reprezentând contribuţie la acest fond, cât şi pentru majorările de întârziere aferente, vinovăţia nu aparţine societăţii;
- răspunderea pentru neplata contribuţiei şi curgerea majorărilor aparţine Fondului Proprietăţii de Stat care, prin contractul de vânzare-cumpărare - Cap.7, pct. 7.4.1., l-a asigurat pe cumpărător că situaţia financiară a societăţii la data întocmirii documentaţiei pentru privatizare, este exactă şi corectă, fiind avizată şi de organul financiar fiscal teritorial;
- obligarea societăţii privatizate la plata debitului constatat prin procesul verbal întocmit de Administraţia Naţională a Drumurilor, cauzează acesteia o daună care, de fapt, este consecinţa unor operaţiuni financiare incorecte, existente la data încheierii contractului şi care nu au fost dezvăluite la acel moment.
Prin întâmpinarea şi precizările ulterioare, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei a arătat că faptul că reclamanta nu se consideră în culpă pentru neplata contribuţiei şi curgerea majorărilor, pe motivul că nu a avut cunoştinţă de existenţa debitului la data cumpărării acţiunilor, nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte raporturile societăţii contribuabile cu titularul fondului special al drumurilor publice - Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei al cărui rol este acela de a determina societatea controlată să-şi achite obligaţiile faţă de acest fond. A mai arătat că atât în situaţia în care Fondul Proprietăţii de Stat nu a prezentat în mod corect obligaţiile financiare ale societăţii, cât şi în situaţia în care părţile din contractul de vânzare - cumpărare nu au avut cunoştinţă de existenţa acestei obligaţii, reclamanta poate să-şi recupereze dauna pe calea unei acţiuni separate, fie împotriva Fondului Proprietăţii de Stat care nu a solicitat certificatul de obligaţii fiscale la momentul privatizării societăţii, fie împotriva conducerii societăţii vândute.
Administraţia Naţională a Drumurilor - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj - a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că echipa de control care a consemnat neplata contribuţiei se află în subordinea Autorităţii Rutiere Române din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, somaţia de plată fiind emisă de aceasta.
În cursul soluţionării cauzei, prin cerere depusă la dosar, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanţie a Fondului Proprietăţii de Stat, actual – Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, solicitând ca aceasta să fie obligată la plata debitului reprezentând contribuţie şi majorări de întârziere, pe motivul că la data privatizării nu a informat în legătură cu debitul restant.
Ca urmare a introducerii în cauză, potrivit încheierii de şedinţă din 23 septembrie 2002, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, a invocat excepţia netimbrării cererii, excepţia neefectuării procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, arătând că:
- potrivit clauzei nr. 7.4 din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni, situaţiile financiare au fost întocmite în mod exact şi corect, conform declaraţiei dată de directorul general al SC M.T.I. SA Satu Mare;
- situaţia financiară a societăţii a fost întocmită de societatea însăşi, prin reprezentanţii acestea, iar persoanele obligate cu ţinerea exactă a evidenţelor financiar-contabile, respectiv, administratorii şi cenzorii, aveau obligaţia să-i informeze corect pe acţionari.
Prin sentinţa civilă nr. 543/CA/2002 –P din 21 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea introdusă de SC M.T.I. SA Satu Mare, ca nefondată; a respins excepţia invocată de pârâta - Administraţia Naţională a Drumurilor şi pe cele invocate de chemata în garanţie; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă împotriva Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului.
La respingerea excepţiilor invocate în cauză, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
- pârâta - Administraţia Naţională a Drumurilor este organul emitent al actului de control contestat şi are, potrivit art. 10 din Legea nr. 29/1990 calitate procesuală pasivă;
- cererea de chemare în garanţie a fost timbrată cu 150.000 lei taxă judiciară de timbru şi 3.000 lei timbru judiciar;
- procedura prealabilă a fost îndeplinită întrucât Decizia nr. 163 din 30 aprilie 2002 a fost emisă în procedura administrativă prealabilă efectuată de reclamantă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta, prin acţiunea formulată nu a contestat existenţa obligaţiei financiare ce face obiectul cauzei, ci doar culpa sa în neplata acestei obligaţii.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă împotriva Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, instanţa a reţinut următoarele:
- chemata în garanţie a avut calitatea de acţionar la societatea supusă privatizării şi în această calitate nu poate răspunde pentru obligaţiile bugetare pe care însăşi societatea nu le-a evidenţiat în dosarele de prezentare a ofertei de negociere a vânzării acţiunilor către SC E. SA;
- evidenţa obligaţiilor bugetare ale societăţii a fost ţinută de societate în calitate de contribuabil care a făcut şi plata acestor obligaţii, iar chemata în garanţie Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în calitate de acţionar nu avea competenţa de a ţine şi conduce astfel de evidenţe, astfel că cererea de chemare în garanţie este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamanta SC M.T.I. SA Satu Mare, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, reclamanta a reiterat cele susţinute prin acţiunea introductivă, arătând, în esenţă, următoarele:
- aprecierea instanţei de fond cu privire la culpa societăţii debitoare în neplata obligaţiei bugetare, ar fi greşită, în condiţiile în care societatea nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui debit care nu a fost evidenţiat în pasivul preluat;
- respingerea cererii de chemare în garanţie formulată împotriva Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului este neîntemeiată, întrucât acesta a indus în eroare cu privire la pasivul preluat de societate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Reclamanta nu a contestat nici un moment, existenţa obligaţiei financiare, aşa cum aceasta a fost stabilită prin procesul verbal de control şi menţinută prin Decizia emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Prin acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ, reclamanta a învederat faptul că la data cumpărării pachetului de acţiuni deţinut de Fondul Proprietăţii de Stat la societatea comercială supusă privatizării, nu a avut cunoştinţă de existenţa unui debit reprezentând contribuţie la fondul special al drumurilor publice, întrucât vânzătorul nu i-a prezentat situaţia financiară exactă şi corectă a societăţii al cărui pasiv l-a preluat. Neavând cunoştinţă de existenţa debitului, reclamanta nu a putut împiedica curgerea majorărilor de întârziere.
În raport cu prevederile Legii nr. 118/1996, situaţia invocată de reclamantă, în calitatea sa de contribuabil, nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte raporturile juridice de drept fiscal ale acesteia cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei care este titularul fondului special al drumurilor publice, calitate ce-i conferă acestuia competenţa de a aplica măsuri menite să-i determine pe contribuabili să-şi achite obligaţiile faţă de acest fond.
Cât priveşte pretenţia reclamantei de a fi desdăunată de către cei răspunzători de neevidenţierea obligaţiei bugetare în pasivul societăţii supuse privatizării, aceasta nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, nefiind întrunite condiţiile prevăzute la art. 1 şi 10 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Pretenţia reclamantei izvorăşte din raporturile contractuale directe pe care aceasta, în calitate de cumpărător le-a avut cu Fondul Proprietăţii de Stat în calitate de vânzător - deţinător al pachetului majoritar de acţiuni al societăţii supuse privatizării, astfel că orice litigii în legătură cu nerespectarea de către una din părţile contractante a unor obligaţii privind informarea corectă a cumpărătorului asupra pasivului societăţii supuse privatizării, sunt de competenţa instanţelor de drept comun.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.T.I. SA Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 543/CA/2002 – P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1584/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1586/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
