CSJ. Decizia nr. 1589/2003. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1589/2003
Dosar nr. 14/2003
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 2858/CA/2000 din 30 iunie 2000, reclamanţii C.I. şi G.R. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi SC V." SA Săcădat, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor – Seria MO7 nr. 2406, emis la data de 13 decembrie 1999, de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în favoarea SC V. SA, localitatea Săcădat, judeţul Bihor, întrucât o parte din suprafaţa de 28.296 mp teren atribuită acestei societăţi, aparţine reclamanţilor, cărora le-a fost încălcat astfel dreptul lor de proprietate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat următoarele:
- Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a atestat în favoarea SC V. SA, dreptul de proprietate asupra a 28.296 mp teren din care, în fapt, 5476 mp sunt înscrişi în C.F. 831 – Săcădat, iar 22.820 mp sunt înscrişi în C.F. 621 – Săcădat, care a aparţinut antecesorilor reclamanţilor;
- pe suprafaţa de 22.820 mp din C.F. 621 se găsesc trei construcţii care au fost realizate de antecesorii reclamanţilor, anterior anului 1951, când au fost prealuate abuziv de stat şi opt construcţii realizate ulterior anului 1951, de către I.A.S. – ferma 5, actuala SC V. SA;
- pentru cele 3 construcţii realizate de antecesorii lor şi pentru terenurile aferente acestora, curte şi grădină, cu suprafaţa de 7315 mp, reclamanţii se află în proces de revendicare, din anul 1996, la acel moment, cauza aflându-se în apel;
-documentaţia întocmită de SC V. SA abundă în inexactităţi şi ilegalităţi, care au indus în eroare organele competente, în avizarea documentaţiei; astfel, în procesul-verbal privind delimitarea incintei, societatea pârâtă nu a menţionat că are ca vecin pe C.I., adică pe reclamant, deşi i-a lucrat acestuia, în arendă, o suprafaţă de 10 ha teren. asupra căruia a devenit proprietar în baza Legii nr. 18/1991, suprafaţă care se include şi în top 2073, după cum rezultă din adeverinţa nr. 620 din 10 octombrie 1995, eliberată de Primăria Săcădat;
- societatea pârâtă a întocmit prin SC F.C. SRL Oradea, o schiţă de demembrare, fără acordul reclamanţilor-moştenitori ai proprietarilor tabulari, trecând ca făcând parte din C.F. 831, şapte numere top, deşi, în realitate, din această carte funciară fac parte numai două numere, restul fiind înscrise în C.F. 621, proprietatea antecesorilor reclamanţilor;
- SC V. SA a tranşat rezolvarea situaţiei judiciare a terenurilor, prin sentinţa civilă nr. 2671 din 13 martie 1998 a Judecătoriei Oradea, învestită cu formă executorie, care se referă la 28.296 mp în C.F. 831 deşi în incinta societăţii sunt numai 5476 mp, restul fiind teren arabi, care nu se include în incintă;
- încă de la înfiinţare, societatea pârâtă a acţionat abuziv, ocupând spaţiu de incintă după bunul său plac, făcând dezmembrări şi modificări la Cartea funciară, deşi, în realitate, este doar deţinătoarea unor terenuri şi construcţii preluate în anul 1951, fătă titlu, de la adevăraţii proprietari.
Acţiunea reclamanţilor nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a invocat excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a curţii de apel în soluţionarea cauzei, motivând că din momentul intabulării în Registrul de transcripţiuni, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a devenit un act civil de proprietate opozabil erga omnes şi a intrat în circuitul civil cu toate efectele legale.
În şedinţa publică din 9 octombrie 2000, reprezentantul pârâtei SC V. SA a invocat aceeaşi excepţie pe care a ridicat-o Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, la care a mai adăugat şi lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Reclamanţii au solicitat respingerea ambelor excepţii, ca neîntemeiate.
Prin sentinţa civilă nr. 122/CA/2000 – P din 27 noiembrie 2000, instanţa sesizată, Curtea de Apel Oradea s-a pronunţat atât cu privire la excepţiile ridicate, cât şi cu privire la fondul cauzei, după cum urmează: a respins excepţia de necompetenţă materială şi teritorială; a respins acţiunea reclamanţilor C.I. şi G.R.; a obligat pe reclamanţi să plătească pârâtei SC V. SA Săcădat, suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Referitor la excepţia de necompetenţă materială a curţii de apel în soluţionarea cauzei, instanţa a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este un act administrativ, emis în baza HG nr. 834/1991, iar pentru modificarea sau desfiinţarea acestuia, nu este prevăzută o procedură specială, astfel că nu poate fi exceptat de la controlul instanţei de contencios administrativ.
Cu privire la competenţa teritorială, instanţa a reţinut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, competenţa soluţionării acţiunii formulate în baza art. 1 din această lege, revine instanţei competente material, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
În consecinţă, instanţa a apreciat că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 6 din Legea nr. 29/1990, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea cauzei ,îi revine acesteia.
În ceea ce priveşte fondul cauzei şi calitatea procesuală activă a reclamanţilor, instanţa a reţinut următoarele:
- prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis la data de 13 decembrie 1999, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a atestat dreptul de proprietate exclusivă a pârâtei SC V. SA Săcădat, asupra terenului în suprafaţă de 28.296 mp pe baza documentaţiei întocmită conform normativelor legale în materie, respectiv HG nr. 834/1991 şi Criteriile nr. 2665/1992, documentaţie ce cuprinde şi titlul asupra terenului, respectiv sentinţa civilă nr. 2671/1999 a Judecătoriei Oradea, precum şi planul şi schiţa anexată la titlu;
- în reglementarea art. 4 lit. a) din Criteriile nr. 2665/1992, sentinţa nr. 2671/1999 a Judecătoriei Oradea constituie titlu care atestă că suprafaţa de 28.296 mp teren înscris în C.F. 831 Săcădat, se află în administrarea reclamantei;
- din planul de situaţie şi schiţa de orientare depuse la dosar, rezultă că terenul în litigiu este necesar desfăşurării activităţii societăţii pârâte şi este repartizat astfel: 5809 mp suprafaţă construită; 310 mp suprafaţă aferentă reţelelor; 18.935 mp suprafaţă aferentă căilor de transport; 3242 mp suprafaţă liberă;
- reclamanţii nu au depus la dosar, titlul de proprietate asupra terenului în litigiu, emis în baza Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare şi nici pe cel asupra construcţiilor, emis în baza Legii nr. 112/1995;
-sentinţa civilă nr. 204/2000 a Judecătoriei Oradea nu este definitivă şi irevocabilă şi priveşte imobilul înscris în C.F. 621 Săcădat, or, terenul din certificatul de atestare contestat, este înscris în C.F. 831 Săcădat, iar susţinerile reclamanţilor, cum că numai suprafaţa de 5476 mp teren din certificat este înscrisă în C.F. 831 Săcădat, restul de 22.820 mp fiind înscrisă în C.F. 621 Săcădat, nu au fost dovedite cu nici un act, reclamanţii opunându-se la efectuarea unei expertize topografice, apreciată de instanţă ca fiind utilă pentru verificarea susţinerilor reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenţii au arătat că:
- instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că delimitarea incintei societăţii pârâte s-a făcut cu încălcarea prevederilor HG nr. 834/1991, fără prezenţa şi acordul vecinilor care, la nord şi vest,sunt chiar recurenţii, cărora li s-a restituit, în baza Legii nr. 18/1991, proprietatea antecesorilor lor, de 10 ha care este nr. top 2073 din C.F. 621 Săcădat, după cum reiese din adeverinţa nr. 620/1995;
- nedepunerea titlului de proprietate solicitat de instanţa de fond a fost determinată de împrejurarea că nu s-a terminat soluţionarea dosarului nr. 6333/R/1999, în care în primă instanţă s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 204/2000 a Judecătoriei Oradea, prin care a fost admisă acţiunea în revendicare a recurenţilor, privind trei clădiri contruite de antecesorii acestora şi care, în mod arbitrar, au fost incluse în patrimoniul societăţii pârâte;
- au identificat patru acte ce sunt concordante şi un al cincilea care este discordant (o schiţă de orientare şi dezmembrare), întrucât 5 numere top în cartea funciară indicată de executantul schiţei, nu se regăsesc în C.F. 621 Săcădat, unde proprietarii tabulari sunt antecesorii recurenţilor. În legătură cu acest aspect, recurenţii au precizat că primele 4 documente ce sunt concordante, se regăsesc şi în sentinţa civilă definitivă nr. 2671/1998, care nu cuprinde şi cele 5 numere neconcordante, ce nu se regăsesc în C.F. 621 Săcădat.
În cursul soluţionării cererii de recurs formulată în cauza de faţă, recurenţii au depus un act nou, respectiv, sentinţa nr. 10625 din 15 noiembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Oradea, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.I., în nume propriu şi în calitate de moştenitor al reclamantei decedate, G.R., împotriva pârâţilor SC V. SA Săcădar şi SC F.C. SRL Oradea şi în consecinţă: s-a constatat nulitatea parţială a schiţei de dezmembrare nr. 1685 din martie 1996, executată de pârâta SC F.C. SRL, pentru beneficiara pârâtă SC V. SA, cu privire la numerele topografice 2078, 2079/1, 2079/3, 2073, 2074, aparţinând C.F. 621 Săcădat; s-a respins capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare de Carte funciară, cu motivarea că potrivit încheierii nr. 18.860/1999, dreptul de proprietate al pârâtei SC V. SA a fost intabulat pe baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 2406 din 13 decembrie 1999, eliberat conform schiţei de dezmembrare şi pe baza sentinţei nr. 2671/1998 a Judecătoriei Oradea.
Instanţa de recurs, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, constatând că instanţa de fond nu a avut în vedere, la data pronunţării, şi sentinţa civilă nr. 10625/2001 a Judecătoriei Oradea, act de natură a influenţa soluţia în cauza de faţă, a apreciat că este necesar ca instanţa de fond să se pronunţe şi în raport cu acest act nou şi, în consecinţă, a admis recursul declarat de C.I., în nume propriu şi în calitate de moştenitor testamentar al reclamantei G.R., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare. aceleiaşi instanţe.
Procedând la rejudecarea cauzei, conform îndrumărilor din Decizia instanţei de recurs, Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 558/CA/2002 din 28 octombrie 2002, a admis acţiunea reclamantului C.I., în nume propriu şi continuator al acţiunii introduse de G.R.; a anulat în parte certificatul de atestare a drepturilor de proprietate seria MO7 nr. 2406 din 13 decembrie 1999, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu privire la nr. top 1078, 2079/1, 2079/3, 2073/1 şi 2074/1, toate transcrise din C.F. 621 Săcădat, în urma dezmembrării şi înscrise în C.F. nou înfiinţată, 1510 Săcădat; a obligat-o pe pârâta SC V. Săcădat să plătească reclamantului 1.500.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
- proprietatea avută în vedere la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, constă în imobilele cu nr. top 2078, în suprafaţă de 2500 mp; nr. top 2079/1, în suprafaţă de 4809 mp; nr. top 2079/3, în suprafaţă de 3237mp; nr. top 2079/4,,în suprafaţă de 1003 mp; toate acestea fiind topografice nedezmembrate şi trecute ca fiind înscrise în C.F. 831;
- în favoarea societăţii pârâte s-a mai atestat dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou format 2073/1, în suprafaţă de 11.442 mp, prin dezmembrarea nr. top 2073; asupra parcelei 2074/1, în suprafaţă de 832 mp, prin dezmembrarea nr. top 2074 şi asupra parcelei cu nr. top nou 2080/1, prin demembrarea parcelei 2080;
- din schiţa care a stat la baza emiterii actului atacat, rezultă că topograficele dezmembrate sunt înscrise în C.F. 831;
-din copia cărţilor funciare rezultă că numai nr. top 2080 şi 2079/4 se află înscrise în C.F. 831, ca fiind proprietatea statului, restul parcelelor sunt înscrise în C.F. 621 Săcădat şi sunt proprietatea lui G.I. şi I.G., căsătorită C. şi a lui O.M. căsătorită G., antecesoriii reclamanţilor;
- schiţa de dezmembrare este defectuoasă, întrucât nu s-a făcut o cercetare cu privire la stabilirea şi provenienţa parcelelor, astfel că toate parcelele au fost considerate proprietate de stat, când, în realitate, numai două topografice sunt înscrise în C.F. 831, ca fiind proprietatea statului, aşa cum, s-a reţinut şi prin sentinţa civilă nr. 10625 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă şi irevocabilă, care a constatat nulitatea parţială a schiţei de dezmembrare, cu privire la topograficele înscrise în C.F. 621 Săcădat;
- actul administrativ atacat, nemaiavând la bază o lucrare de sprecialitate topografică, se impune anularea acestuia pentru topograficele înscrise în C.F. 621 Săcădat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC V. SA, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea legii.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a susţinut că:
- instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor, fără să ţină seama de faptul că la data apariţiei Legii nr. 15/1990, atât terenurile, cât şi clădirile se aflau în administrarea societăţii, proprietar fiind statul, ca şi în cazul fostelor întreprinderi agricole de stat, iar potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia;
-prin actul emis de ministerul de resort, în temeiul HG nr. 834/1991, s-a certificat dreptul de proprietate al societăţii, aşa cum acesta a fost consfinţit prin legea sus-menţionată.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Din reglementarea art. 20 alin. (2) al Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităţilor economice de stat, în societăţi comerciale pe acţiuni şi regii autonome, rezultă pe deplin că bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale înfiinţate ca urmare a reorganizării unităţilor economice, cum este şi cazul societăţii pârâte, sunt proprietatea acestora.
Până la apariţia Legii nr. 15/1990, bunurile de natura celor care fac obiectul cauzei, aparţinând statului, au fost date în administrarea operativă directă a unităţilor economice de stat, respectiv întreprinderilor agricole de stat, făcând parte din patrimoniul acestora.
Prin sentinţa atacată nu se contestă faptul că emiterea de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MO7 nr. 2406, s-a făcut în baza HG nr. 834/1991, dată în aplicarea reglementării Legii nr. 15/1990, ci se contestă valabilitatea schiţei de dezmembrare nr. 1685 din 4 martie 1996, în sensul că la îmtocmirea acesteia, toate parcelele au fost considerate proprietate de stat, deşi în C.F. 831 Săcădat, numai două topografice sunt înscrise, ca fiind proprietatea statului, situaţie reţinută şi prin sentinţa civilă nr. 10625 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă şi irevocabilă.
În condiţiile în care în extrasul de C.F. nr. 831 Săcădat sunt înscrise două topografice, respectiv 2079/4 şi 2080, ca fiind proprietatea statului român (cu titlu de expropriere), iar societatea pârâtă nu a făcut dovada trecerii în administrarea sa operativă directă, anterior Legii nr. 15/1990, a imobilelor cu numerele topografice 1078, 2079/1, 2079/3, 2073/1 şi 2074/1, transcrise din C.F. 621 şi înscrise în C.F. nou înfiinţată – 1510 Săcădat, se impune anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis în favoarea societăţii pârâte, în partea privind topograficele menţionate.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de SC V. SA Săcădat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V. SA localitatea Săcădat, judeţul Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 558/CA/2002 – P din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1588/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 159/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
