CSJ. Decizia nr. 1605/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1605/2003
Dosar nr. 1510/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 60, pronunţată la data de 15 martie 2002 în dosarul nr. 173/A/2001, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Craiova, împotriva pârâţilor Direcţia de Control Financiar de Stat Dolj, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Ministerul Finanţelor Publice, aşa cum a fost restrânsă, dispunând anularea actelor administrative atacate: procesul-verbal nr. 1466 din 21 noiembrie 2000, hotărârea nr. 2619 din 7 decembrie 2000 şi Decizia nr. 817 din 29 mai 2001, încheiate şi respectiv, emise de autorităţile fiscale pârâte, exonerând-o pe reclamantă de plata sumelor de:
- 200.765.700 lei, reprezentând impozit pe salarii şi;
- 501.805.913 lei, reprezentând majorările de întârziere aferente.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 1466 din 21 noiembrie 2000, organele de control din cadrul Direcţiei de Control Financiar de Stat Dolj au constatat că societatea comercială reclamantă datorează bugetului de stat suma totală de 1.571.703.831 lei, reprezentând:
- 200.765.700 lei, impozit pe salarii;
- 501.805.913 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii;
- 706.042.370 lei, T.V.A.;
- 159.089.848 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.
Prin hotărârea nr. 2619 din 7 decembrie 2000, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, obiecţiunile formulate de societatea comercială au fost respinse.
Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 817 din 29 mai 2001, a menţinut procesul-verbal de control doar pentru suma de 702.571.613 lei, reprezentând impozitul pe salarii şi majorările de întârziere aferente acestuia şi a desfiinţat capitolul privind T.V.A. şi majorări de întârziere aferente pentru suma totală de 865.132.218 lei, dispunând refacerea controlului de către o altă echipă de control.
Admiţând acţiunea, anulând actele administrative atacate şi exonerând-o pe reclamantă de plata sumelor reţinute în sarcina sa, instanţa de fond a motivat, în esenţă, că potrivit concluziilor expertizei contabile, societatea comercială nu datorează impozit pe salarii şi, implicit, nici majorări de întârziere, pentru sumele de 172.000.000 lei şi 209.946.000 lei, acordate ca indemnizaţii de instalare pentru administratorii acesteia, B.S. şi S.M., achitate în concordanţă cu prevederile art. 6 lit. a) din Legea nr. 32/1999, în vigoare la data negocierii acelor indemnizaţii.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile legale în materie.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că indemnizaţiile de instalare pentru cei doi administratori au fost negociate potrivit procesului-verbal nr. 618 din 30 iunie 1997, iar sumele aprobate: 209.946.000 lei şi, respectiv, 172.000.000 lei, au fost achitate acestora în perioada decembrie 1997 – martie 1998.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 32/1991, privind impozitul pe salarii ( M. Of. nr. 185/12.08.1996), abrogată prin OG nr. 73/1999, nu se cuprind în venitul lunar impozabil şi nu se impun, între altele, sumele plătite în baza contractelor de muncă cu ocazia mutării sau transferării în interesul serviciului a unui salariat într-o altă localitate, precum şi indemnizaţiile care se plătesc la încadrarea în funcţie.
Dar, textul acestui articol a fost modificat şi completat prin OG nr. 62/1997 (M. Of. nr. 226/30.08.1997), prevăzându-se că nu se cuprind în venitul lunar impozabil, sumele plătite, precum şi indemnizaţiile de instalare, ce se acordă, o singură dată, în limitele stabilite de dispoziţiile legale, pentru personalul din instituţiile publice, la încadrarea într-o unitate dintr-o altă localitate, decât cea de domiciliu, în primul an de activitate, după absolvirea studiilor.
Deci, pentru că indemnizaţiile de instalare au fost achitate în perioada decembrie 1997 – martie 1998, textul legal aplicabil este cel al art. 6 lit. a) din Legea nr. 3271991, republicată, aşa cum a fost modificat şi completat prin OG nr. 62/1997.
În raport cu aceste prevederi, pentru ca indemnizaţiile de instalare achitate să nu fie cuprinse în venitul lunar impozabil al societăţii comerciale, era necesar, pe de o parte, ca cei doi administratori să se fi aflat în primul an de activitate după absolvirea studiilor, iar încadrarea lor să se fi făcut într-o unitate din altă localitate, decât cea de domiciliu, condiţii pe care aceştia nu le îndeplineau.
Astfel fiind, în mod greşit şi-a însuşit instanţa de fond concluziile expertizei contabile, problema de care depindea soluţionarea cauzei, ţinând de aplicarea în timp a legii şi interpretarea corectă a prevederilor acesteia, aspecte care exced domeniului de competenţă a unui expert contabil.
În concluzie, recursul de faţă este întemeiat, urmând să fie admis, sentinţa atacată, casată şi pe fond, respinsă acţiunea, actele administrative atacate fiind legale, în ceea ce priveşte obligarea societăţii comercială la plata impozitului suplimentar pe salarii şi a majorărilor de întârziere aferente acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 60 din 15 martie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de SC E. SRL Craiova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1604/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1606/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... → |
|---|
