CSJ. Decizia nr. 1606/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si nota de constatare a Administratiei Finantelor Publice Dr.Tr.Severin. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1606/2003
Dosar nr. 1516/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 noiembrie 2001, SC C. SA Drobeta Turnu Severin a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Drobeta Turnu Severin şi D.G.F.P. Mehedinţi anularea deciziei nr. 1714 din 25 octombrie 2001, a dispoziţiei nr. 46 din 25 octombrie 2000, a hotărârii nr. 8 din 11 septembrie 2000 şi a notei de constatare nr. 15667 din 24 august 2000, ca nelegale şi netemeinice şi obligarea pârâtelor la acordarea cotei zero la T.V.A. la mărfurile exportate cu facturile ce fac obiectul acestor acte, precum şi la restituirea sumei de 40.553.460 lei reprezentând taxe de timbru achitate în procedura administrativ-jurisdicţională.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în urma controlului efectuat ca urmare a cererii de rambursare T.V.A., organele de control au constatat greşit că în cazul anumitor exporturi aferente lunilor ianuarie - iunie 2000 realizate prin comisionari, nu a respectat prevederile OUGnr. 17/2000 şi a pct. 9.9 din HG nr. 401/2000, referitoare la ‚încasarea în valută a exporturilor, deşi încasarea s-a realizat prin procese verbale de compensare în lei între SC C. SA şi comisionari şi s-au prezentat documente emise de băncile comisionarilor autorizate de Banca Naţională a României din care rezultă că s-a încasat de către comisionari, în valută, contravaloarea facturilor ce fac obiectul litigiului, astfel încât s-a stabilit nelegal să nu i se restituie T.V.A. în sumă de 1.330.298.468 lei şi i s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 739.432.272 lei.
Reclamanta a mai arătat că a formulat obiecţiuni împotriva acestei măsuri, iar prin hotărârea nr. 8 din 11 septembrie 2000 Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Drobeta Turnu Severin s-au respins ca netemeinice obiecţiunile referitoare la suma de 1.330.298.468 lei reprezentând T.V.A. colectat aferent facturilor pentru export din lunile ianuarie - februarie 2000 a căror contravaloare, în valută nu a fost încasată şi s-au admis parţial obiecţiunile pentru suma de 21.483.529 lei, soluţie menţinută greşit atât prin dispoziţia nr. 46 din 25 octombrie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Mehedinţi, cât şi prin Decizia nr. 1714/25 octombrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, în baza unor motive diferite şi fără a fi avute în vedere precizările nr. 169180 din 24 ianuarie 2001, comunicate direcţiilor judeţene de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Politică şi Legislaţia Fiscală, privind aplicarea unitară a prevederilor legale cu privire la cota zero T.V.A. în cazul exporturilor efectuate prin comisionar.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 28 din 22 februarie 2002, a admis acţiunea reclamantei, a anulat nota de constatare nr. 156667 din 24 august 2000 şi Decizia nr. 1714 din 25 octombrie 2001, exonerând pe reclamantă de la plata sumei de 1.351.781.997 lei reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere aferente şi a dispus restituirea acestor sume şi a taxei de timbru de 40.6553.460 lei, reţinând, în esenţă, că la data efectuării exportului dispoziţiile legale în vigoare nu distingeau cu privire la titularul contului în care se încasează valuta (producător sau comisionar), în acest sens fiind şi adresa nr. 260.180/2001.
S-a mai reţinut că din actele dosarului rezultă că reclamanta a exportat produse prin comisionari şi că aceştia i-au transmis documente din care rezultă că a fost încasată în valută contravaloarea bunurilor exportate în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Mehedinţi şi Administraţia Finanţelor Publice Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs formulate în cauză se referă, în speţă, la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 17 lit. b) pct. a din OUGnr. 215/1999 de către instanţa de fond, precum şi la faptul că aceasta nu a avut în vedere apărările pârâţilor, în principal cele referitoare la titularul contului la care se referă şi la adresa nr. 260180/24 ianuarie 2001.
Totodată, critica vizează şi lipsa de rol activ a instanţei de fond în sensul că a acceptat teza legalităţii unor compensări a valutei cu lei, fără măcar a solicita reclamantei prezentarea contractului încheiat între comitent şi comisionar (în care se prevede obligativitatea plăţii în valută a bunurilor exportate).
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, iar în scopul pronunţării unei hotărâri temeinicie şi legale ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Totodată, conform art. 10 din Legea nr. 29/1990 instanţa poate cere autorităţii al cărei act se atacă întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actului, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei, aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 11 din aceeaşi lege instanţa este competentă a se pronunţa şi asupra legalităţii actelor care au stat la baza emiterii actului atacat.
În cauză, se constată, pe de o parte, că instanţa de fond a anulat nu numai Decizia Ministerului Finanţelor Publice, dar şi actul de control care nici nu se află depus la dosar. De altfel, nu au fost depuse la dosarul cauzei nici hotărârea nr. 8 din 11 septembrie 2000 a Administraţiei Finanţelor Publice şi nici dispoziţia nr. 46 din 25 octombrie 2000 a D.G.F.P. Mehedinţi.
Nu s-au solicitat actele respective în condiţiile în care chiar reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 8/2000 i s-au admis în parte obiecţiunile şi mai mult, instanţa de fond a anulat actul de control şi cu privire la suma respectivă.
Pe de altă parte, de la 1 ianuarie 2000 au intrat în vigoare dispoziţiile OUGnr. 215/1999 care prin dispoziţiile art. 17 lit. b) pct. a prevede că exportul de bunuri, efectuat de agenţi economici cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României, beneficiază de cota 0 la T.V.A., dispoziţii incidente pricinii în raport cu perioada efectuării exportului supus controlului (ianuarie – februarie 2000).
În cauză, se constată că, deşi instanţa de fond a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile OUGnr. 215/1999, totuşi, în argumentarea privind interpretarea dispoziţiilor acestora nu numai că nu a făcut referire la HG nr. 336/1999 pentru modificarea şi completarea HG nr. 512/1998 dar, mai mult face trimitere la adresa nr. 260180/2001 a Ministerului Finanţelor Publice, fără a avea însă în vedere că aceasta a fost emisă după intrarea în vigoare a OUGnr. 17/2000 şi a HG nr. 401/2000 şi fără a verifica dacă este emisă în condiţii legale (de către autoritatea competentă, cu respectarea ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, cu respectarea principiului neretroactivităţii, etc.).
Totodată, se constată că instanţa de fond nu a avut în vedere nici apărările pârâţilor formulate prin întâmpinarea depusă, nefiind îndeplinite deci condiţiile art. 261 C. proc. civ.
Prin urmare, constatându-se că instanţa de fond nu a procedat corect şi fiind necesară suplimentarea probatoriului administrat în cauză (toate actele organelor fiscale la care se referă acţiunea, contractul încheiat între comitent şi comisionar, acte bancare, acte privind realitatea şi legalitatea compensării, etc.), se va admite recursul , se va casa sentinţa atacată (ca nelegală şi netemeinică) şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin reprezentantele sale în teritoriu D.G.F.P. Mehedinţi şi Administraţia Finanţelor Publice Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei civile nr. 28 din 22 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1605/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1607/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
