CSJ. Decizia nr. 1613/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1613
Dosar nr. 3311/200.
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.572/CA/2002-P din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominala lipsit atât recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor cât şi intimatareclamantă B.V.
Procedura completă.
S-a referit de către magistratul asistent că prin motivele de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din C. proc. civ.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.572/CA/2002 – P pronunţată la data de 4 noiembrie 2002 în dosarul nr.3974/CA/2002,Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamanta B. V. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a dispus anularea hotărârii nr.2879 din 10 septembrie 2002 emisă de pârâtă, care a fost obligată să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie,Curtea de Apel a reţinut că familia reclamantei a fost nevoită să serefugieze din Ardealul de Nord după 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar reclamanta a fost născută în localitatea de refugiu a părinţilor săi, astfel că aceasta are statutulconferit de prevederile art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile legale în materie, din moment ce acestea se referă la persoanele care au fost strămutate sau au fost nevoite să se refugieze, or reclamanta afost născută ulterior refugierii părinţilor săi din localitatea de domiciliu.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat că reclamanta a fost născută la data de 13 martie 1942 în localitatea Sauaieu, judeţul Bihor, unde familia părinţilor săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu satul Păuşa, judeţul Satu Mare, caurmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art.1 din OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 asuferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atâtpersoana care asuferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faptul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi dinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OGnr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice,a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioadarefugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de admitere a acţiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.572/CA/2002-P din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1612/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1614/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
