CSJ. Decizia nr. 1617/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1617/2003
Dosar nr. 3330/ 2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.M. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună modificarea Hotărârii nr. 343 din 10 iulie 2002, cu obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre din care să constate că în perioada 23 octombrie 1943 – 6 martie 1945 alături de părinţii săi, care în urma Dictatului de la Viena, au fost nevoiţi să părăsească localitatea Târgu Mureş şi să se stabilească vremelnic în Alba Iulia, unde s-a născut, s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 sau să se constate de instanţă că s-a aflat în această situaţie cu plata drepturilor prevăzute de art. 2 din acest act normativ, începând cu data de 1 aprilie 2002.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 364 din 28 octombrie 2002 a admis acţiunea reclamantei, schimbând în întregime hotărârea nr. 343 din 10 iulie 2002, în sensul constatării că în perioada 23 octombrie 1943 - 6 martie 1945, alături de părinţii săi, s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu obligarea pârâtei de a-i acorda acele drepturi conform art. 2 din legea precitată, începând cu 1 aprilie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că părinţii reclamantei au fost refugiaţi pentru originea lor etnică, lucru ce rezultă şi din legitimaţiile acestora nr. 9658/10 noiembrie 1940 şi nr. 1546/2 septembrie 1941 eliberate de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, pe care se află aplicate o serie de vize anuale, pe perioada de aplicare a Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Mureş.
Recurenta a susţinut în esenţă, că din actele depuse rezultă că părinţii petentei s-au refugiat încă de la data de noiembrie 1940, iar aceasta fiind născută în 1943, mult mai târziu decât data refugiului părinţilor nu putea fi în situaţia prevăzută de textul de lege anterior menţionat.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă în mod incontestabil că reclamanta s-a născut la data de 23 octombrie 1943 în localitatea Alba Iulia unde părinţii acesteia se refugiaseră, din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele şase situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de reglementările respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamanta, născută ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a stabilit că, contestaţia reclamantei este fondată şi în baza art. 1 lit. c) raportat la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 a dispus admiterea acesteia.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeiuri şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei civile nr. 364 din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1616/2003. Contencios. Anulare Hotarâre Cmisie... | CSJ. Decizia nr. 1618/2003. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
