CSJ. Decizia nr. 1637/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1637/2003
Dosar nr. 6/2003
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2002 la Curtea de Apel Orade, secţia de contencios administrativ, sub nr. 4133, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare. pentru ca în contradictoriu cu aceasta. să se dispună anularea hotărârii nr. 2156 din 6 septembrie 2002 şi obligarea de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamantă că în 1940, după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său, ceferist de profesie, a fost strămutat împreună cu familia în localitatea Matesziarko, din Ungaria, pe motive etnice, suferind astfel multiple privaţiuni.
Prin întâmpinare, pârâta a precizat că nu pot fi reţinute persecuţii din motive etnice, câtă vreme tatăl reclamantei a fost menţinut în serviciul căilor ferate.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 586, pronunţată la 18 octombrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.C., a anulat hotărârea nr. 2156 din 6 septembrie 2002 şi a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate începând cu septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, constând în strămutarea în altă localitate.
Din interpretarea textului de lege a rezultat că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, reprezintă o modalitate de persecuţie etnică, fără a fi condiţionată de asigurarea sau nu, a unui loc de muncă.
Instanţa a apreciat că faţă de aceste prevederi, reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând că nu a fost dovedită persecuţia etnică, întrucât tatăl reclamantei şi-a continuat activitatea, şi după instaurarea regimului hortyst, în acelaşi loc de muncă şi că în cadrul atribuţiilor de serviciu, a fost mutat în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Curtea urmează să constate că acest aspect a fost analizat de instanţa de fond, care a reţinut că strămutarea în sine dintr-o localitate, în alta, a reprezentat o modalitate de persecuţie etnică, aceasta nefiind condiţionată de asigurarea sau nu, a unui loc de muncă.
Considerându-se critica neîntemeiată, Curtea constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei nr. 596/CA/P din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1636/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1638/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
