CSJ. Decizia nr. 170/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 170/2003
Dosar nr. 2988/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Bistriţa Năsăud, contestatoarea N.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc Năsăud, să se dispună prin hotărârea ce se va pronunţa, anularea deciziei de imputare nr. 165 din 31 mai 2002 şi să fie exonerată de plata sumei de 3.644.697 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
Tribunalul Bistriţa Năsăud a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale şi prin sentinţa nr. 393/F/2002, a declinat competenţa pentru soluţionarea contestaţiei, în favoarea Colegiului jurisdicţional.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a motivat, în sensul că suma imputată face parte dintr-un prejudiciu mai mare, ce reprezintă drepturi salariale greşit stabilite şi acordate de conducerea spitalului, constatare reţinută în Raportul de control nr. 1855 din 31 mai 2002 al Camerei de Conturi – Direcţia de Control Financiar Ulterior Bistriţa Năsăud, iar aceste persoane fac parte din categoria celor enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992. În acelaşi sens, se motivează că spitalul orăşenesc este unitate publică finanţată de la buget, deci este persoană juridică supusă controlului Curţii de Conturi, în baza competenţelor atribuite, conform art. 18 lit. e) din acelaşi act normativ, ce priveşte organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Instanţa învestită cu judecarea contestaţiei, a mai argumentat soluţia declinării competenţei, şi prin aceea că pârâtul fiind ordonator de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru repararea acestuia s-a procedat la o recuperare de la beneficiarii direcţi ai sumelor acordate şi încasate necuvenit, aceasta demonstrând că prejudiciul a fost produs de conducerea instituţiei şi de beneficiarii sumelor, în calitatea lor de salariaţi, fiind aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992.
Colegiul jurisdicţional, prin sentinţa nr. 88 din 22 octombrie 2002, în urma analizei expertizei invocate de contestatoare, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă intervenit între instanţele jurisdicţionale ale Curţii de Conturi şi instanţele de judecată, a trimis cauza, în vederea soluţionării acestui conflict, la Curtea Supremă de Justiţie.
Colegiul jurisdicţional şi-a motivat soluţia de necompetenţă materială, în sensul că recuperarea prejudiciului s-a început a se face prin emiterea deciziilor de imputare, cu procedura prevăzută de art. 106 şi art. 108 teza a II-a C. muncii, şi nu prin sesizarea Colegiului jurisdicţional, iar pe de altă parte, nici calitatea persoanelor nu este cea prevăzută de art. 40 şi 41 din Legea nr. 94/1992, adică să fie administrator, gestionar sau contabil sau să fi participat la producerea unui prejudiciu unic, alte persoane, decât cele pentru care legea cere îndeplinirea unei anume funcţii.
Curtea constată că este legal învestită cu soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă, în sensul că cele două sentinţe sunt irevocabile, dar şi potrivit art. 50 din Legea nr. 94/1992.
Examinând acest conflict negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bistriţa Năsăud şi Colegiul jurisdicţional Bistriţa Năsăud, Curtea va stabili că acest din urmă organ cu activitate jurisdicţională, are competenţa să judece contestaţia.
Este stabilit prin actul de control că prejudiciul este adus unităţii de conducătorul acesteia şi împreună cu alte persoane, angajate, care au primit drepturi salariale necuvenite.
De asemenea, este stabilit că pârâta este o instituţie publică din categoria celor care intră în competenţa de control a Curţii de Conturi, conform art. 18 din Legea nr. 94/1992.
În conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, Colegiul Jurisdicţional judecă în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie, de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat împreună cu aceştia, la producerea prejudiciului persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
În consecinţă, art. 41 derogă de la dreptul comun – dar nu cu referire la condiţiile de drept substanţial al răspunderii materiale, la procedura emiterii deciziilor de imputare ori de asumare a angajamentelor de plată, ci exclusiv la contestarea titlurilor executorii emise pentru recuperarea prejudiciului, în sensul că prima instanţă nu este tribunalul, ci competenţa revine Colegiului jurisdicţional.
Astfel fiind, la speţă, paguba produsă este rezultatul activităţii necorespunzătoare a conducerii unităţii, însă ea este alcătuită exclusiv din totalitatea sumelor necuvenite încasate de contestator împreună şi cu alţi salariaţi, care au obligaţia să o acopere, chiar dacă nu se află în culpă, obligaţie de restituire prevăzută de art. 106 C. muncii.
În conformitate cu considerentele expuse şi în baza art. 22 C. proc. civ. şi art. 50 din Legea nr. 94/1992, republicată, Curtea Supremă va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe N.A. şi Spitalul Orăşenesc Năsăud, în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1700/2003. Contencios. La perimare (anulare act... → |
|---|
