CSJ. Decizia nr. 1707/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1707/2003
Dosar nr. 147/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 august 2002, reclamanta SC T. SA Turnu Măgurele a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman, solicitând anularea deciziei nr. 398 din 12 iulie 2002 şi a procesului-verbal nr. 673/2002, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii bugetare de 7.558.149.979 lei, din care T.V.A. de 5.268.839.302 lei şi majorări de întârziere aferente de 2.289.310.677 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că la sfârşitul anului 2000, a fost constatată lipsă o cantitate de îngrăşăminte complexe, datorată degradării în timp; ulterior, în anul 2001, comisia tehnică a reclamantei a decis prelucrarea produselor degradate, acestea fiind introduse în procesul tehnologic sub forma unui slam, iar produsele finite rezultate au fost livrate şi încasate, inclusiv T.V.A.
Reclamanta a mai arătat că realizarea unei producţii mai mari decât cea raportată iniţial nu poate fi invocată pentru a se calcula T.V.A. asupra acesteia, nefiind un bun vândut.
Prin sentinţa civilă nr. 1084 din 13.11.2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ ,a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că societatea nu a respectat normele legale referitoare la inventarierea patrimoniului, neîntocmind liste de inventariere separate pentru producţia depreciată, fără desfacere asigurată.
Deşi prin nota din 31.08.2001 s-a propus spre recuperare o cantitate de 5210 tone îngrăşăminte depreciate, sub formă de slam-soluţie, urmare a controlului s-a constatat o cantitate mai mare de slam prelucrat, respectiv 6501 tone.
În aceste împrejurări, a reţinut instanţa, reclamanta datorează T.V.A. pentru cantitatea de produse lipsă, în valoare de 25.099.933.168 lei, sumă la care s-au calculat în mod corect T.V.A. şi majorările de întârziere aferente.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC T. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că nu-i incumbă plata T.V.A. şi a majorărilor de întârziere, întrucât la data inventarierii nu se cunoştea posibilitatea introducerii în procesul de fabricaţie a produselor depreciate, operaţie ce implica o serie de soluţii tehnice care trebuiau să evite deversări accidentale sau coroziuni ale utilajelor aflate în fluxul tehnologic.
Datorită acestor condiţii, nu se puteau întocmi la data inventarierii documentele menţionate în actul de control şi nici nu putea fi estimată cantitatea de îngrăşăminte ce ar fi fost posibil să fie recuperată.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea completării probelor.
Din actele dosarului, Curtea reţine că, urmare a inventarierii stocurilor de materii prime, materiale şi produse finite, efectuată în decembrie 2000, s-a constatat o lipsă de 8503 tone îngrăşăminte, 7 tone fosfat de uree şi 700 tone nitrocalcar în valoare totală de 35.099.416.916 lei.
Din această sumă, reclamanta a contestat produsele considerate lipsă la inventar, pentru care organele financiare au calculat T.V.A. de plată suplimentar de 5.268.839.302 lei, plus majorările de întârziere aferente de 2.289.310.677 lei.
Astfel, reclamanta a susţinut şi actele contabile întocmite confirmă această apărare, că în realitate cantitatea de 8503 tone îngrăşăminte chimice nu era lipsă de la inventar, ci exista în stoc, dar sub formă de produse depreciate şi necorespunzătoare.
Ulterior, aceste produse au fost recuperate, fiind folosite ca materie primă pentru producerea unor îngrăşăminte complexe sub formă de slam-soluţie, produsele finite astfel rezultate fiind livrate şi contravaloarea încasată, inclusiv T.VA.
Curtea reţine că, deşi reclamanta nu a respectat din punct de vedere formal procedura de inventariere, prin întocmirea unor liste distincte pentru îngrăşămintele chimice depreciate, existenţa în stoc a acestor produse care nu sunt purtătoare de T.V.A. nu poate fi negată.
Apare, însă, necesară suplimentarea probelor prin efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească valoarea cu care se diminuează T.V.A. de plată stabilită de organul de control prin reintegrarea în circuitul economic a cantităţii de slam recuperate din produsele depreciate calitativ. În vederea efectuării expertizei, vor fi depuse la dosar şi procesul-verbal de control nr. 1693 din 16 noiembrie 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman, precum şi Decizia nr. 206 din 16 martie 2002, prin care Ministerul Finanţelor Publice a dispus refacerea controlului.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC Turnu SA Turnu Măgurele împotriva sentinţei civile nr. 1084 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1706/2003. Contencios. Anulare proces-verbal.... | CSJ. Decizia nr. 171/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
