CSJ. Decizia nr. 1703/2003. Contencios. Anulare act administrativ si recunoaserea dreptului de a calatori în strainatate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1703/2003
Dosar nr. 70/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 octombrie 2002, reclamantul S.C. a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Direcţia de Paşapoarte din cadrul Ministerului de Interne, solicitând anularea actului administrativ nr. 9515434 din1 octombrie 2001, prin care i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate, până la data de 1 martie 2004 şi recunoaşterea dreptului său de a călători în străinătate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că suspendarea dreptului său de a călători în străinătate a fost dispusă în mod nelegal, pentru că nu se face vinovat de săvârşirea uneia din faptele prevăzute în art. 14 din OG nr. 65/1997, iar durata acestei măsuri vatămă grav viaţa sa de familie, fiind împiedicat să locuiască cu soţia sa, care este cetăţean german.
Prin sentinţa nr. 107/CA din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că măsura dispusă prin actul administrativ contestat, este legală faţă de returnările repetate ale reclamantului de către autorităţile germane şi ungare şi este în deplină concordanţă cu prevederile legale în materie.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că autorităţile germane au anulat de la data de 17 februarie 2002, efectul expulzării şi exilării sale din Germania şi că nu există un temei care să justifice suspendarea dreptului său de a călători în străinătate. De asemenea, recurentul a arătat că nu au fost examinate apărările sale, prin care a invocat caracterul facultativ al măsurii dispuse, durata foarte mare a interdicţiei de a călători în străinătate şi faptul că, din anul 1999 are familia în Germania, fiind căsătorit în această ţară.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Suspendarea dreptului reclamantului de a călători în străinătate, până la data de 1 martie 2004, a fost dispusă în baza art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998 şi modificată prin OUG nr. 86/2001, constatându-se că la data de 1 septembrie 2001, reclamantul a fost returnat din Ungaria, conform Acordului de readmisie.
Reclamantul nu a contestat situaţia de fapt, care a justificat măsura dispusă de pârât, astfel încât apare ca nefondată susţinerea din recurs privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997.
Sub acelaşi aspect, apare ca lipsit de relevanţă, înscrisul eliberat de autorităţile germane privind anularea măsurilor de expulzare şi de exilare a reclamantului din Germania, dat fiind că măsurile respective nu au fost determinante pentru actul administrativ contestat în prezenta cauză.
Referitor la durata perioadei de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, se constată că sunt nefondate criticile formulate în recurs, întrucât s-a ţinut seama de gravitatea faptei săvârşite şi de consecinţele acesteia.
Apărarea reclamantului privind vătămarea adusă vieţii sale de familie, urmează a fi respinsă, constatându-se că nu a fost dovedit un titlu legal de şedere în Germania şi nici faptul că, după încheierea căsătoriei în România, soţii au avut domiciliul în Germania.
Totodată, se constată că restrângerea adusă exercitării de către reclamant, a dreptului la liberă circulaţie este conformă dispoziţiilor art. 49 din Constituţie şi art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dat fiind că reprezintă o măsură necesară pentru menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale şi pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
În consecinţă, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C., împotriva sentinţe civile nr. 107/CA din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1702/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1704/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
