CSJ. Decizia nr. 1723/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1723/2003
Dosar nr. 1760/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.L. SA Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 1138 din 24 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului verbal nr. 9592/11 mai 2001 întocmit de inspectorii Gărzii Financiare Centrale şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de plata sumelor de 164.807.200 lei impozit pe profit şi 163.773.351 lei majorări de întârziere.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 40 din 20 martie 2002, a admis acţiunea, a anulat actele atacate şi, pe cale de consecinţă, a exonerat reclamanta de plata sumei de 328.580.553 lei, reprezentând diferenţă impozit pe profit şi majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, inclusiv Raportul de expertiză contabilă, următoarele:
În perioada 9 – 10 mai 2001 comisari ai Gărzii Financiare Centrale au efectuat un control la sediul reclamantei, încheind procesul-verbal nr. 9592/11 mai 2001, prin care au obligat societatea la plata către bugetul de stat a sumei de 328.580.5532 lei, reprezentând diferenţa de impozit pe profit în sumă de 164.807.202 lei şi majorări de întârziere aferente, în cuantum de 163.773.351 lei; Ministerul Finanţelor Publice a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva actului de control.
În cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă, potrivit căreia, deşi modalitatea reclamantei de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor privind contractele de leasing nu a fost cea corectă, totuşi în realitate nu s-a diminuat profitul impozabil şi ca urmare nu s-a creat prejudiciu bugetului de stat, aşa cum greşit au reţinut organele financiare.
În ce priveşte lipsa notei contabile nr. 32/1999, prin care reclamanta a stornat suma de 35.347,03 mărci germane, aferentă contractelor nr. 16256/29 decembrie 1998 şi nr. 16322/21 decembrie 1998, invocată în Decizia prin care s-a respins contestaţia societăţii, instanţa a reţinut că, la dosar se află fişa contului 01201 „cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile" din anul 1999; nota contabilă nefiind ataşată la Raportul de expertiză, deoarece toate datele sintetizate în Anexa nr. 8 au la bază înregistrările din această fişă şi din cea corespunzătoare anului 2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Garda Financiară Centrală, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă: întâi, că instanţa nu s-a pronunţat asupra naturii contractelor încheiate de reclamantă cu R.T. GmbH – Germania, care au stat la baza stabilirii obligaţiilor fiscale; că, în mod greşit instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe Raportul de expertiză; în al doilea rând că, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G nr. 217/1999, reclamanta avea dreptul să deducă ratele aferente contractelor de leasing financiar doar la nivelul cheltuielilor efectuate cu amortizarea corespunzătoare duratei de utilizare, precum şi al dobânzilor plătite conform contractului; prin deducerea nejustificată a întregii valori a ratelor de leasing aferente contractelor de leasing financiar încheiate cu persoana juridică nerezidentă, impozitul pe profit a fost diminuat cu suma de 164.807.202 lei.
Recursul este nefondat.
În adevăr, prima instanţă şi-a structurat motivele de fapt care au format convingerea asupra temeiniciei acţiunii, pe datele desprinse din Raportul de expertiză contabilă, întocmită de către expertul contabil T.D.
Sub acest aspect, este de observat că, expertul a răspuns la obiecţiunile formulate de Garda Financiară Centrală, iar prima instanţă în mod justificat şi-a însuşit răspunsurile expertului, în sensul că nerespectarea metodologiei de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor cu redevenţele aferente contractelor de leasing nu a avut consecinţe fiscale, în sensul diminuării sumelor plătite la bugetul statului cu titlu de impozit pe profit.
De altfel, modul în care au fost înregistrate în contabilitate redevenţele aferente contractelor de leasing, aspect asupra căruia s-a pronunţat expertul contabil, nici nu a fost reţinut în procesul-verbal de control drept cauză pentru încălcarea dispoziţiilor privitoare la impozitul pe profit.
Apoi, din concluziile expertizei rezultă că, reclamanta a corectat metodologia de înregistrare în contabilitate, prin stornarea de pe cheltuieli cu redevenţele a unor sume şi înregistrarea profitului impozabil cu sumele care au depăşit nivelul amortizării, astfel că în mod corect a reţinut prima instanţă că prin această metodologie nu au fost diminuate sumele plătite la bugetul statului cu titlu de impozit pe profit.
Referitor la împrejurarea că instanţa primă nu s-a pronunţat asupra naturii contractelor încheiate, respectiv nu a făcut distincţia între leasing financiar şi leasing operaţional, este de observat că, Legea nr. 99/1999 care, prin modificarea OG nr. 51/1997, a introdus conceptele de leasing financiar şi leasing operaţional, diferenţiind regimul juridic aplicabil financiar dintre cele două tipuri de leasing, nu era în vigoare la data încheierii contractelor de leasing de către reclamantă cu R.T. GmbH - Germania.
Aşadar, prima instanţă a interpretat corect natura celor două contracte de leasing, în raport de actele normative în vigoare la data încheierii acestora (OG nr. 51/1997), care nu prevedeau o astfel de distincţie.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 27.953.814 lei, potrivit art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Financiară Centrală împotriva sentinţei civile nr. 40 din 20 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 27.953.814 lei, către intimata-reclamantă SC A.L. SA Sibiu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1722/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1724/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
