CSJ. Decizia nr. 1724/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1724/2003
Dosar nr. 1761/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SA, prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 28 noiembrie 2001, sub nr. F/C/231/2002, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa şi în contradictoriu cu pârâţii, să se dispună anularea deciziei nr. 1712 din 25 octombrie 2001 şi a procesului-verbal de control din 31 iulie 2001.
A precizat reclamanta că pârâţii cu încălcarea prevederilor HG nr. 796/2000, au stabilit în sarcina sa o obligaţie bugetară totală de 1.348.257.763 lei, că înţelege să conteste şi sancţiunea contravenţională, respectiv procesul-verbal de contravenţie nr. 0834625 din 30 iulie 2001. A mai susţinut că pârâţii au refuzat să analizeze şi să aplice suspendarea la plata obţinută de la Ministerul Finanţelor, stabilind în acest mod o datorie în mod nelegal.
Instanţa sesizată a soluţionat prin încheierea de şedinţă din 18 martie 2002, excepţia de necompetenţă materială, privind contestarea amenzii contravenţionale, fiind admisă şi declinată această cerere pentru competentă soluţionare, la Judecătoria Piteşti.
Prin sentinţa nr. 53/F/C din 29 aprilie 2002 a fost admisă acţiunea reclamantei, anulată în totalitate Decizia nr. 1712/2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi în parte procesul-verbal, pentru suma de 1.346.257.763 lei, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.
Pentru a pronunţa această soluţie, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că organele de control şi apoi, Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia criticată, au nesocotit atât prevederile HG nr. 796/2000, cât şi aprobarea cu nr. 444838 din 29 decembrie, 1999 privind eşalonarea la plata acordată de Ministerul Finanţelor Publice, deşi reclamanta a respectat condiţiile cerute pentru această eşalonare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, în nume propriu şi reprezentând interesele Ministerului Finanţelor Publice, solicitând casarea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mai exact că HG nr. 796/2000 se aplică din momentul apariţiei unor cereri concrete de cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni, instanţa aplicând greşit acest act normativ, după cum greşit a înlăturat susţinerea privind aplicarea art. 82 alin. (14) din OG nr. 11/1996.
Analizând recursul sub aspectul motivelor de casare invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, conform considerentelor ce se vor expune.
În speţă, problema de rezolvat este aceea dacă sunt aplicabile prevederile HG nr. 796/2000, respectiv dacă reclamanta datorează majorări de întârziere pentru debitele existente la 30 iunie 2000, dacă plăţile efectuate de reclamantă după această dată acopereau debite curente sau anterioare, în final dacă are o datorie la buget de 1.346.257.763 lei, cum susţin recurenţii pârâţi.
Potrivit art. 2 din HG nr. 796/2000, se aprobă eşalonarea la plată a obligaţiilor bugetare certificate de către creditorii bugetari, existente la 30 iunie 2000, şi scutirea de la plata majorărilor de întârziere aferente acestora, pentru reclamantă, în vederea sporirii atractivităţii societăţii comerciale la privatizare.
Se mai constată că reclamanta a obţinut aprobarea eşalonării la plată a sumei totale de 16.820.831.877 lei, începând cu 30 iunie 2000, aprobare dată de Ministerul Finanţelor Publice, sub nr. 444838/1999.
Este o realitate că prin HG nr. 796/2000 a fost aprobată hotărârea privind strategia de privatizare a reclamantei, iar conform certificatului de provatizare nr. 11, privatizarea s-a realizat la 7 decembrie 2001.
Aceste argumente demonstrează că HG nr. 729/2000 avea deplină aplicabilitate, astfel că în mod nelegal pârâtele.recurente au nesocotit prevederile acesteia.
Curtea constată, deci, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, în acest sens fiind şi Convenţia nr. 181 din 13 decembrie 2002 încheiată de Ministerul Finanţelor Publice şi reclamantă, prin care în baza documentaţiei întocmite, reclamanta a fost scutită de plata majorărilor de întârziere şi penalităţi de întârziere.
În conformitate cu considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Argeş, în nume propriu şi reprezentând interesele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 53/F/C din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1723/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1725/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
