CSJ. Decizia nr. 1741/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1741
Dosar nr. 1636/200.
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 mai 2001 la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, sub nr. 2063, reclamanta S.C. T. SRL Iaşi a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Iaşi anularea deciziei nr. 533 din 25 aprilie 2001 şi a procesului verbal emis la 30 ianuarie 2001 ca nelegale şi exonerarea de plata sumelor la care a fost obligată şi a majorărilor de întârziere.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere naţionale şi internaţionale şi că a hotărât majorarea capitalului social prin aport în natură, cumpărând două camioane din Germania.
Deşi, Vama Iaşi i-a aprobat liberul de vamă cu scutirea de plata taxelor vamale potrivit OG nr. 92/1997, ulterior organele de control au sesizat Poliţia Iaşi considerând că scutirea de taxe vamale a fost ilegală iar cei doi asociaţi au fost trimişi în judecată penală şi achitaţi potrivit sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Iaşi la data de 19 decembrie 2000.
S-a mai învederat de către reclamantă că pe parcursul procesului penal, Vama Iaşi a considerat că neplata taxelor vamale şi a TVA - ului aferent constituie contravenţie şi i-a încheiat actele constatatoare nr. 222 – 225 din 3 martie 1999 stabilind obligaţii de plată similare cu cele cu care se constituise parte civilă în procesul penal.
Contestând aceste debite în procedură prealabilă şi întrucât apăruse pe parcursul soluţionării contestaţiei OUG nr. 163/2000 care prevedea scutirea de plata majorărilor de întârziere pentru agenţii economici care achitau obligaţiile bugetare până la 31 decembrie 2000, reclamanta a mai susţinut că a achitat cu ordinul de plată nr. 100 din 31 octombrie 2000 suma de 473.433.367 lei reprezentând TVA, 44.433.365 lei TVA restant precum şi taxe vamale în sumă de 341.131.000 lei.
Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa civilă nr. 29 pronunţată la 26 februarie 2002 a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. T. SRL Iaşi, a dispus anularea deciziei nr. 533 din 25 aprilie 2001 şi a procesului verbal din 30 ianuarie 2001 încheiat de D.G.F.P. Iaşi şi a exonerat reclamanta de plata sumelor de 524.296.585 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxelor vamale, 749.148.989 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA stabilit în vamă şi 45.812.542 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA stabilit.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit raportului de expertiză contabilă, datoriile fiscale ale reclamantei au fost în sumă de 539.504.786 lei şi nu de 825.081.410 lei cum eronat s-a reţinut în actele de control.
De asemenea, instanţa a reţinut că reclamanta a beneficiat de prevederile art. 1 coroborat cu art. 4 din OUG nr. 163/2000 privind scutirea de la plata majorărilor de întârziere datorate şi neplătite până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 19 octombrie 2000.
În concret instanţa a stabilit că reclamanta a plătit suma de 473.072.884 lei cu O.P. nr. 101 din 31 octombrie 2000 către D.G.F.P. Iaşi, solicitând acesteia compensarea sumei cu celelalte debite restante la data de 19 octombrie 2000 iar prin Nota de compensare a impozitelor şi taxelor din 20 noiembrie 2000 aceasta a achitat integral taxele vamale.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că reclamanta s-a conformat dispoziţiilor art. 15 din OUG nr. 163/2000 depunând în termen, la data de 17 octombrie 2000 situaţia majorărilor de întârziere calculate şi neplătite pe feluri de impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat pentru a beneficia de scutirea de plata acestora.
În urma compensărilor, instanţa a conchis că reclamanta a achitat în plus TVA în valoare de 166.473.692 lei că a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 4 din OUG nr. 163/2000 privind scutirea de majorări de întârziere aferente TVA, taxelor vamale, impozitului pe profit şi impozitului pe salarii şi că organele de control au ajuns la un calcul nereal al majorărilor întrucât nu au ţinut cont de aportul de capital social al societăţii de 120.000 DEV.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, a declarat recurs Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Iaşi.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit atât actul normativ în baza căruia s-au stabilit măsurile de neacordare a facilităţilor prevăzute de OUG nr. 163/2000 cât şi probele administrate în cauză.
Astfel, neverificând cu atenţie actele de control instanţa a reţinut că Decizia Ministerului Finanţelor a constatat greşit că suma de 524.296.585 lei reprezentând majorări aferente taxelor vamale, nu a făcut obiectul actului de control, în realitate nu a făcut obiectul controlului cererea privind acordarea facilităţilor la plata majorărilor de întârziere aferente taxelor vamale, întrucât acestea erau în litigiu la data controlului iar organele de control nu aveau competenţa să se pronunţe asupra actelor încheiate de o altă unitate cu personalitate juridică.
De asemenea, s-a susţinut că greşit s-a reţinut că intimata prin ordinele de plată prin care a achitat suma de 473.072.884 lei a compensat şi datorii cu alt titlu încadrând-o eronat în prevederile art. 4 şi art. 5 din OUG nr. 163/2000.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, este legală şi temeinică.
Rezultă că potrivit OUG nr. 163/2000, organele de control financiar au fost abilitate să verifice agenţii economici, beneficiari de facilităţile prevăzute în prezenta ordonanţă respectiv scutirea sau reducerea la plata majorărilor de întârziere, că intimata s-a conformat dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din actul normativ enunţat, plătind la 24 ianuarie 2001 mai înainte de data controlului (31 ianuarie 2001) sumele restante.
Expertiza contabilă dispusă în cauză a stabilit în concret, având în vedere diversitatea taxelor ce trebuiau verificate şi majorările corespunzătoare pe fiecare perioadă, că intimata s-a încadrat în prevederile ordonanţei plătind sumele restante.
Criticile formulate de recurentă nu reprezintă altceva decât punctul de vedere al organelor de control exprimat în actele atacate şi pe care instanţa le-a verificat prin probele administrate respectiv expertiza contabilă, singura probă de altfel prin care se putea stabili modul de calcul al sumelor restante
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 29/CA din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1740/2003. Contencios. Refuzul comunicarii... | CSJ. Decizia nr. 1742/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
