CSJ. Decizia nr. 1773/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1773/2003
Dosar nr. 178/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 octombrie 2002, reclamanta M.V. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 195 din 15 aprilie 2002, emisă de către pârâtă, cu recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea în care părinţii săi s-au refugiat datorită persecuţiilor etnice suferite, beneficiind de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, îndrumările C.N.A.S. neputând modifica legea.
Prin sentinţa civilă nr. 595/CA/2002 - P din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 11 lit. c) din actul normativ reparatoriu, beneficiază de prevederile legii, persoanele persecutate din motive etnice, inclusiv refugiaţii.
Cum refugiatul este un statut al persoanei, cei născuţi în refugiu dobândesc statutul părinţilor şi devin şi ei refugiaţi.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare.
Motivându-şi recursul, pârâta a invocat Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi nelegalitatea hotărârii atacate, actul normativ reparatoriu, cu toate completările şi modificările aduse, neconţinând nici o prevedere expresă referitoare la acordarea de drepturi, copiiilor născuţi în refugiu.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 16 octombrie 1941, în localitatea Petroşeni, raionul Petroşeni, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul,cât şi scopul reglementării îl reprezintă acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este neconstestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct totate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Faptul că prin „precizări" Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a exprimat un alt punct de vedere, nu are relevanţă, întrucât legea trebuie respectată atât în litera, cât şi în spiritul ei.
Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel este legală şi temeinică, urmând ca, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 595/CA/2002 - P din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1772/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1774/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
