CSJ. Decizia nr. 1777/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1777/2003
Dosar nr. 565/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 august 2002, reclamantul T.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 118 din 17 aprilie 2002, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, după Dictatul de la Viena, tatăl său a încercat să se refugieze pe teritoriul românesc, însă a fost prins şi a suferit persecuţii din motive etnice. Fiind angajat la căile ferate, în 1940 a fost strămutat în localitatea Mateszalka, unde a fost retribuit cu sume la limita subzistenţei.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 30/CA/2003 - P din 13 ianuarie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a fost strămutat din motive etnice, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, neavând relevanţă faptul că aceasta s-a făcut o dată cu schimbarea locului de muncă sau că acest loc de muncă s-a păstrat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, reluînd apărările de la fond şi susţinând că intimatul-reclamant nu a dovedit persecuţiile din motive etnice invocate, mutarea în altă localitate în cadrul atribuţiilor de serviciu, neputând fi considerate o persecuţie în accepţiunea legii, comparabilă cu strămutarea sau refugiul.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul,cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiutorul a urmărit că de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi că este de necontestat faptul că recurentul şi familia sa au fost mutaţi după Dictatul de la Viena, de autorităţile maghiare, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, în mod corect a reţinut instanţa de fond că această situaţie se încadrează în cea a persecuţiilor, pentru care se acordă drepturi compensatorii.
Într-adevăr, împrejurarea că în perioada strămutării tatăl intimatului şi-a păstrat locul de muncă, nu este de natură de a atrage respingerea acţiunii, legea reparatorie nefăcând nici o distincţie în acest sens şi necondiţionând acordarea drepturilor compensatorii, de pierderea locului de muncă.
Reţinând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 30/CA/2003 - P din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1775/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1778/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
