CSJ. Decizia nr. 1779/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1779/2003
Dosar nr. 78/2001
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 344 din 14 septembrie 2000 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, s-a respins recursul declarat de B.V., C.C., S.A.. şi G.I. împotriva sentinţei nr. 11 din 17 februarie 2000, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Mureş, în temeiul căreia cei patru pârâţi au fost obligaţi în solidar la plata sumei totale de 237.072.971 lei în favoarea Consiliului local Sântana de Mureş.
Prejudiciul respectiv reprezintă redevenţe neîncasate din concesionări de terenuri şi penalităţile de întârziere aferente, în valoare totală de 191.526.304 lei, sporuri de vechime acordate în mod nelegal din venituri bugetare primarului şi viceprimarului, în sumă de 3.684.530 lei, precum şi foloase nerealizate în sumă de 1.994.273 lei, majorări de întârziere în valoare de 966.091 lei pentru onorarea cu întârziere a unor servicii de utilităţi publice şi 882.994 lei reprezentând foloase nerealizate aferente, precum şi achitarea nejustificată a valorii unor lucrări de reparaţii şi modernizări de drumuri în localităţile Bărdeşti şi Sântana în sumă totală de 28.734.060 lei.
Hotărârea secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a fost luată cu majoritatea de voturi, preşedintele completului de judecată făcând opinie separată.
Decizia a fost recurată de către pârâţi.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenţii au susţinut că:
1. Preţurile de concesionare a terenurilor au fost legal stabilite, în limita preţului de piaţă al acestora de la data încheierii contractelor, astfel cum prevăd dispoziţiile legale.
2. Referitor la cheltuielile efectuate din fondul special al drumurilor, pentru reparaţii şi modernizări de drumuri, s-a învederat că de licitaţia făcută pentru adjudecarea lucrărilor respective s-a ocupat o comisie special instituită în acest scop, astfel încât răspunderea pentru calcularea eronată a anumitor sume revenea membrilor acelei comisii.
S-a mai susţinut la acest punct că nu s-au efectuat lucrări de semnalizare rutieră, definitive, ci de semnalizare provizorie, impuse de organizarea de şantier, obligatorii, deci, şi care trebuiau acceptate la plată.
3. În ce priveşte sporurile de vechime, s-a precizat prin recursul introdus că primarul nu şi-a ridicat salariul în semn de protest faţă de prevederile Legii nr. 167/1998 timp de 2 ani, banii fiind folosiţi în interesul comunităţii. Prin urmare, nu s-a produs nici un prejudiciu, dimpotrivă bugetul local a fost, de această manieră, suplimentat.
Recursul este fondat.
1. Evaluarea preţului concesiunii a fost făcută prin luarea în considerare a preţului de piaţă – potrivit dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, în vigoare la data încheierii contractelor –dar cu condiţia de a se asigura recuperarea în 25 de ani a preţului de vânzare, raportat la nivelul preţului de piaţă.
La dosarul cauzei nu se află nici o lucrare cu caracter evaluativ (raport, informaţie, studiu etc.) pe baza căreia să se poată verifica dacă a fost respectată acea cuantificare impusă de lege.
Pe de altă parte, Hotărârea nr. 10 din 10 iunie 1992 a Consiliului local Sântana de Mureş nu prevede obligaţia indexării valorii de 4500 lei/ar, ca reprezentând valoarea nominală a terenului concesionat.
Este adevărat că la dosarul de control se află unul din contractele de concesiune încheiate în care se prevede că preţul concesiunii – pentru contractul respectiv – „va fi indexat cu rata inflaţiei", dar într-un alt contract de concesiune nu este inclusă o asemenea clauză.
În consecinţă, pentru stabilirea unei situaţii de fapt exacte şi pe această bază a delimitării obligaţiilor şi răspunderii părţilor contractante, precum şi, pe cale de consecinţă, a răspunderii pârâţilor se impune completarea probatoriului administrat pentru a se putea determina astfel nivelul de piaţă al preţului de vânzare pentru terenurile de construcţii din categoria celor ce au făcut obiectul concesionărilor, pe de altă parte, o verificare a tuturor acestor contracte spre a se constata dacă aveau înscrisă clauza indexării.
Această completare de probe va putea fi făcută printr-o expertiză, precum şi prin solicitarea unor informaţii statistice, notariale, eventual şi prin informaţii cerute unor birouri de intermedieri imobiliare.
2. Tot astfel, instanţa va putea proceda la verificarea datelor privind modul de decontare a lucrărilor efectuate pentru modernizarea drumurilor, raportat şi la contractul de antrepriză încheiat şi în care s-a stipulat volumul şi natura lucrărilor respective, inclusiv dacă lucrările de semnalizare rutieră intrau sau nu în obligaţiile prestatorului şi trebuiau suportate de acesta.
3. În ce priveşte sporul de vechime la indemnizaţia de conducere, justificarea adusă de recurenţi pentru neimputabilitatea sumelor încasate cu acest titlu şi mai ales a foloaselor nerealizate, nu are nici o relevanţă.
Primarul comunei, pârâtul B.V., a refuzat să-şi ridice indemnizaţiile cuvenite care au fost făcute astfel venit la bugetul statului. Aceste sume nu mai pot fi opuse în compensare pentru datorii pe care le-a contractat ca urmare a încasării unor alte sume, necuvenite, întrucât prin faptul renunţării el a încetat să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă valorificabilă prin compensare, şi acesta cu atât mai mult cu cât dreptul de a solicita repetirea sumelor cedate, fie şi cu titlu demonstrativ, era prescrisă.
Faţă de considerentele expuse recursul declarat în cauză se vădeşte fondat, sub aspectele evocate sub punctele 1 şi 2 de mai sus, urmând a fi admis, a se casa atât Decizia atacată cât şi sentinţa pronunţată de prima instanţă şi a se dispune trimiterea dosarului pentru o nouă judecare în limitele casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.V., C.C., S.A. şi G.I. împotriva deciziei nr. 344 din 14 septembrie 2000 a Curţii de Conturi.
Casează în parte sentinţa nr. 11 din 17 februarie 2000 pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Mureş, precum şi Decizia sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Mureş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 1778/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 178/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
