CSJ. Decizia nr. 1781/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1781/2003
Dosar nr. 3887/2001
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 175/2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în fond după casare, în baza deciziei civile nr. 1563/2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, a fost admisă acţiunea reclamanţilor B.N. şi A.N. şi s-a dispus anularea hotărârii nr. 16/1998 a Ministerului de Interne – Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, precum şi a ordinului de zi de imputare nr. 29 S/35113/1998, reclamanţii fiind exoneraţi de plata sumelor imputate, respectiv 301.544.283 lei şi 176.764.760 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de rejudecare a reţinut că ordinul de imputare contestat a fost emis de Ministerul de Interne – Direcţia de Control Financiar şi Gestiune, fără a fi îndeplinite condiţiile referitoare la existenţa unui prejudiciu real, obiectiv şi cert în patrimoniul U.M. nr. 0406 şi fără a se dovedi vinovăţia reclamanţilor şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că:
- actul adiţional la contractul nr. 217/F/1995 nu schimbă cu nimic contextul în care au fost acceptate la plată cote de beneficii şi organizare de şantier, de 9% şi respectiv, 3% mai mari decât cele negociate prin contract;
- actul adiţional nr. 1/1995 nu a fost însuşit de persoanele abilitate în acest sens;
- expertiza efectuată în cauză nu este susţinută de un studiu statistic care să cuprindă date cu privire la evoluţia cotelor de cheltuieli în activitatea de construcţii în anul 1995;
- pentru lucrările suplimentare ce nu au fost avute în vedere la ofertare şi la contractare, trebuia să se procedeze la negocieri distincte cu contracte sau acte adiţionale separate;
- greşit s-a reţinut că intimaţii-reclamanţi aveau obligaţia să asigure reparaţiile la mobilierul preluat, pentru a fi utilizat în complexul D.;
- valoarea reparaţiilor ce se puteau efectua la un bun material, nu puteau depăşi un plafon de maxim 6% din valoarea de întocmire;
- obiectivitatea ultimei verificări, cu ocazia cercetărilor penale, nu au avut nimic comun cu cele abordate de cercetarea administrativă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin contractul nr. 217/E/1995, încheiat între Brigada de Jandarmi Constanţa şi SC T. SRL Brăila, a fost însuşită oferta făcută făcută de SC T. SRL Brăila, privind executarea reparaţiilor capitale la Complexul D. din Saturn.
Lucrările de construcţii efectuate în baza contractului s-au executat în paralel cu proiectarea, iar întreaga activitate a fost realizată numai pe baza ordinelor date prin cadre de specialitate ale Comandamentului Trupelor de Jandarmi şi ale Ministerului de Interne.
În perioada 11 martie – 4 aprilie 1997, Direcţia de Control Financiar de Gestiune din Ministerul de Interne a efectuat o cercetare administrativă la U.M. nr. 0406 Constanţa, unitate prin care au fost decontate lucrările executate pe baza fondurilor alocate şi repartizate de Comandamentul Trupelor de Jandarmi Bucureşti.
În urma acestei cercetări administrative s-a concluzionat că în perioada 24 ianuarie 1996 – 7 iunie 1996, la Baza de odihnă şi agrement D. s-a produs o pagubă de 814.904.093 lei, sumă ce a fost imputată prin ordinul de zi de imputare nr. 29/S/1998, intimaţilor-reclamanţi B.N. şi A.N.
S-a reţinut de organele care au efectuat cercetările, că paguba de 814.904.093 lei se compune din:
- diferenţa dintre contravaloarea cotelor de beneficiu, a cotei privind organizarea de şantier şi a T.V.A. - ului aferent, prevăzute în devizele ofertă, faţă de contravaloarea acesteia prezentată la plată;
- diferenţa între costul reparaţiilor de mobilier, mult mai mari şi contravaloarea de înlocuire a mobilierului;
- costul unor transporturi auto efectuate cu mijloace proprii ale U.M. nr. 0406 Constanţa, care legal nu se susţineau;
- diferenţa de curs valutar, cheltuieli de transport şi T.V.A, rezultate la recalcularea plăţilor privind unele utilaje achiziţionate din import.
Cu ocazia judecăţii în fond, a fost administrată ca probă, însuşită de ambele părţi, o expertiză contabilă amplă, care a analizat în cadrul obiectivelor fixate, toate aspectele legate de paguba reţinută şi componentele acesteia.
Din cuprinsul acestei expertize, precum şi a răspunsului la obiecţiunile formulate de recurenta-pârâtă, coroborate cu actele depuse la dosar (contracte, acte adiţionale la aceste contracte, note de constatare, note-raport, avize), rezultă că SC T. SRL Brăila a stabilit coeficientul de beneficiu şi organizare de şantier prin actul adiţional nr. 1/1995, ce face parte integrantă din contractul de antrepriză nr. 217/E/1995; că aceeaşi societate a practicat cote normale, comparativ cu activitatea de construcţii în general şi că în calitate de antreprenor, aceasta a procedat în mod legal cu ocazia decontării contravalorii instalaţiilor procurate din străinătate.
În mod evident, derularea contractului s-a făcut în condiţii legale, iar pentru lucrările executate au fost întocmite situaţii lunare, verificate şi acceptate de beneficiar.
În această situaţie, în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine un prejudiciu cert şi că vinovăţia celor doi intimaţi nu a fost dovedită.
De altfel, ceea ce nu s-a dovedit de către recurentă, este modul în care cei doi intimaţi au depăşit cadrul contractual sau nu l-au respectat, producând astfel o eventuală pagubă, în condiţiile în care reparaţiile capitale la complexul D. au fost efectuate conform clauzelor contractului.
În raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne, împotriva sentinţei civile nr. 175/CA din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1780/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1782/2003. Contencios → |
|---|
