CSJ. Decizia nr. 1785/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1785/2003
Dosar nr. 1434/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC V. 38 SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat şi Administraţia Financiară a sectorului 3, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal nr. 137787/1998, a hotărârii nr. 37/1998, a dispoziţiei nr. 353/1998, precum şi a deciziei nr. 1321/1999, cu consecinţa restituirii sumei de 120.655.893 lei, reprezentând creanţele bugetare, precum şi a taxelor de timbru şi a cheltuielilor de judecată.
Acţiunea, astfel cum a fost formulată, a format obiectul dosarului înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 50/1999.
La acest dosar a fost conexat şi dosarul nr. 1496/2001, înregistrat la aceeaşi instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., obiectul cauzei şi părţile fiind aceleaşi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că verificarea fiscală a sentinţei a vizat impozitul pe salarii, fondul de risc şi accident, T.V.A., impozitul pe fond , taxa auto şi că cele reţinute în procesul-verbal nr. 137787/1998, nu corespund realităţii, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 129/2002, a respins acţiunile conexe ca nefondate.
Pentru a pronunţa aceasă soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faţă de soluţiile pronunţate în căile administrativ-jurisdicţionale, pentru sumele reprezentând impozit pe profit şi majorări aferente, nu a fost întocmit actul de control, acţiunea fiind lipsită de obiect.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC V. 38 SRL. Motivându-şi recursul, recurenta-reclamantă a susţinut că:
- soluţia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti, prin care s-a dispus anularea actului de control, refacerea acestuia, nu reprezintă o soluţionare a contestaţiei şi respectiv, o pronunţare cu privire la susţinerile făcute;
- greşit s-a respins capătul de cerere referitor la T.V.A., pentru că bunurile respective întrunesc cerinţele prevăzute de art. 18 din OG nr. 3/1992.
-în mod eronat, organul de control a stabilit neîntregirea venitului impozitului impozabil, cu amortizare suportată pe costuri aferente mijloacelor fixe ce au stat la baza chiriei încasate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Prin procesul-verbal de control nr. 137787 din 7 aprilie 1998, s-au reţinut în sarcina recurentei mai multe obligaţii bugetare.
Ca urmare a contestaţiei formulate, prin dispoziţia nr. 353/1998 Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti a desfiinţat parţial procesul-verbal, contestat pentru suma de 73.998.986 lei, reprezentând impozitul pe profit cu majorări aferente, respingînd contestaţia pentru suma de 3.936.167 lei, reprezentând T.V.A., cu majorările aferente şi dispunând efectuarea unei noi verificări care să cuprindă aceeaşi perioadă pentru capitolul impozit pe profit şi majorări de întârziere.
În baza acestei hotărâri s-a efectuat o nouă verificare, la capitolul impozit pe profit, întocmindu-se procesul-verbal nr. 177197 din 22 decembrie 1998, prin care s-a stabilit că societatea recurentă datorează pentru aceeaşi perioadă, sumele de 35.938.646 lei, impozitul pe profit şi 65.683.262, majorări de întârziere şi 2.799.965, majorări aferente T.V.A.
Acest proces-verbal a fost la rândul său contestat în cadrul procedurii administrativ-jurisdicţionale, iar prin dispoziţia nr. 564/1999, Direcţia Generală a Fiananţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti a desfiinţat parţial procesul-verbal, pentru suma de 131.621.908 lei, reprezentând diferenţa de impozit pe profit şi majorări de întârziere, dispunându-se ca Administraţia Financiară a sectorului 3 Bucureşti să efectueze o nouă verificare privind impozitul pe profit şi majorările aferente, verificare ce viza aceeaşi perioadă, cu cea care a făcut obiectul procesului-verbal nr. 137787/1998.
Din cele mai sus expuse, rezultă cu certitudine că singurul capăt de cerere pentru care recurenta a parcurs procedura administrativ prealabilă, este cel referitor la T.V.A., aferent unor obiecte cumpărate respectiv: TV Panasonic, Video Panasonic, aragaz, frigider, telefon celular.
Sub acest aspect, cu privire la suma reţinută cu titlu de T.V.A., în cuantumul de 2.920.412 lei, în mod legal organele fiscale, având în vedere dispoziţiile art. 18 din OG nr. 3/1992, ce a respins contestaţia, deoarece în privinţa acestor bunuri nu s-a făcut dovada că ele au contribuit la realizarea unei activităţi destinate producerii de venituri, aşa cum se prevede în art. 19 lit. b) din OG nr. 3/1992.
Cât priveşte sumele reprezentând impozitul pe profit şi majorările de întârziere aferente perioadei 20 februarie 1997 – 16 februarie 1998, controlată prin procesul-verbal din 7 martie 1998, cu nr. 137787, prin ultima dispoziţie a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat, s-a dispus o nouă verificare, instanţa nu are ce cenzura, nefiind întocmit nici un act administrativ-jurisdicţional supus controlului judecătoresc în baza Legii nr. 24/1990.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acţiunea recurentei-reclamante sub acest aspect, este lipsită de obiect, neexistând actul de control şi nici îndeplinirea procedurii prealabilă administrativ-juridicţională.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V. 38 SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 129 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1783/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1786/2003. Contencios. Anulare ordonanta... → |
|---|
