CSJ. Decizia nr. 1789/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1789/2003

Dosar nr. 168/2003

Şedinţa publică din 13 mai 2003

Asupra recursului de faţă;

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta C.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2734/2002 şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că întreaga sa familie a fost nevoită să se refugieze din motive etnice şi că ea s-a născut în august 1943, în Arad, unde părinţii săi se refugiaseră.

Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 616/2002, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 2734/2002 şi a obligat-o pe pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că în mod greşit intimatei i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, deoarece ea nu era născută la data când părinţii săi s-au refugiat, neavând capacitate de folosinţă şi nici domiciliu.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, domiciliul minorului este la părinţii săi, iar potrivit art. 100 C. fam., copilul minor locuieşte la părinţii săi.

Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului, şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe, cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, de educaţie, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.

Drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt enumerate generic în conţinutul art. 101, 105, 107 ş.a. C. fam., texte aflate sub Titlul III privind „Ocrotirea celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă şi a altor persoane" din acelaşi cod.

În raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, ca şi, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecţie, ajutor şi pază a părinţilor faţă de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinţii săi, precum şi că orice separare de aceştia nu este validă decât în cazuri de excepţie, anume prevăzute de lege şi reglementate prin lege. Despărţirea copilului de părinţi, afară de asemenea cazuri de excepţie, este un act imoral şi antisocial, după cum şi instituirea sau confirmarea prin măsuri de fapt a statutului juridic al minorului din cadrul familiei, în despărţire de statutul juridic al părinţilor care-l au în îngrijire, constituie în aceeaşi măsură o încălcare a principiilor legii.

Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurent, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice şi bunelor moravuri - art. 5 C. civ.

Soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect şi uman de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.

Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 614/CA/2002 - Pdin 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1789/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs