CSJ. Decizia nr. 1788/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1788/2003
Dosar nr. 1598/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 2724 din 6 septembrie 1999, reclamantul P.E., administrator la SC S. SRL Iaşi, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, pentru anularea deciziei nr. 1452/3006/1999 şi respectiv, procesul-verbal încheiat de Garda Financiară Iaşi cu nr. 3871 din 21 ianuarie 1997.
În motivarea acţiunii s-a arătat că suma de 9.060.024 lei T.V.A., suma egală cu T.V.A. şi majorări de întârziere, s-a calculat de organul de control, deşi pe baza documentelor depuse nu se justifica.
Cele două autoturisme achiziţionate, au fost folosite în scopul obţinerii de profit, alături de încă două autoturisme ale firmei şi nu pentru transport de persoane, cum eronat s-a reţinut.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2002, s-a menţinut Decizia nr. 1452 din 30 iunie 1999 a Ministerului Finanţelor.
În urma recursului declarat de societate, Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 4092 din 10 decembrie 2001, s-a casat sentinţa nr. 1/2000 şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probelor, în sensul verificării susţinerii privind operaţiunile de transport.
În fond după casare, prin sentinţa nr. 45/CA din 8 aprilie 2002, instanţa a admis acţiunea reclamantei SC S. SRL Iaşi, a anulat procesul-verbal de control din 21 ianuarie 1997 al Gărzii Financiare Iaşi şi Decizia nr. 1452 din 30 iunie 1999 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Plângerilor din cadrul Ministerul Finanţelor.
A fost exonerată reclamanta de plata sumei de 9.060.624 lei, reprezentând 4.278.094 lei T.V.A., 4.278.094 lei sumă egală cu T.V.A. şi 293.484 lei majorări de întârziere.
A fost obligată pârâta la 2.459.429 lei cheltuieli de judecată reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Facturile aflate la dosarul cauzei, atestă faptul că reclamanta a livrat în mod repetat către diferiţi beneficiari, cantităţi de vopsele, diluanţi şi alte produse chimice, variind între 30-210 kg/transport, cu autoturismele proprietatea SC S. SRL, transporturi confirmate la beneficiari prin sondaj, conform notei din 29 martie 2002 întocmită de Garda Financiară Iaşi.
Cărţile tehnice aferente celor două autoturisme, depuse la dosar, atestă faptul că ele pot transporta o sarcină utilă de 375 kg Tico şi respectiv, 435 kg Cielo, confirmând astfel posibilitatea efectuării transporturilor de marfă aferente facturilor în litigiu.
La societăţile beneficiare verificate, în evidenţele contabile figurau şi mijloacele de transport suscitate, iar pe de altă parte, pârâta nu a înţeles să se înscrie în fals împotriva menţiunilor din facturi privitoare la mijlocul de transport utilizat, aşa încât acestea fac dovada până la proba contrarie.
Cum s-a făcut dovada utilizării autoturismelor, proprietatea sa, în scopul realizării obiectului de activitate al SC S. SRL, astfel că eronat organul de control a obligat reclamanta la plata T.V.A., aferentă achiziţionării celor două autovehicule.
Împrejurarea că produsele transportate ar fi făcut parte din categoria bunurilor reglementate de HG nr. 223/1992, privind produsele inflamabile, instanţa a considerat că organul de control putea eventual declanşa procedura de nerespectare a dispoziţiilor actului normativ citat, nu consecinţe privind plata T.V.A.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, criticând-o astfel:
La data efectuării controlului s-a constatat că societatea nu a întocmit pentru cele două autoturisme, foi de parcurs FAZ, pentru a putea justifica întrebuinţarea acestora în scopul obţinerii de profit, pentru a beneficia de regimul deducerii de T.V.A., conform HG nr. 809/1995, ce reprezenta normele pentru aplicare OG nr. 3/1992, privind T.V.A.
În baza procedurii prealabile administrative, intimata a depus o serie de facturi din care nu s-a putut deduce numărul autovehiculului cu care s-a livrat marfa, furnizorul, nu au existat contracte de livrare, facturile nu aveau date de identificare.
În faza judecăţii în contencios administrativ, iniţial, s-au depus facturi incomplete, ulterior s-au depus facturi completate, unele cu date nereale privind transporturi peste încărcătura maximă la un Tico.
Foile de parcurs nu au fost prezentate nici în această fază.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Intimata, aşa cum s-a reţinut de instanţa de fond, a făcut dovada că autoturismele au fost folosite în mod obişnuit la livrarea mărfurilor, respectiv a vopselelor şi diluanţilor, precum şi a altor produse chimice la diverşi beneficiari.
Faptul că facturile, în final complete, s-au depus în faza judecăţii la instanţa de contencios administrativ este relevant sub aspectul probaţiunii, atâta vreme cât pârâtele nu au declanşat procedura înscrierii în fals.
Chiar în lipsa foilor de parcurs atâta vreme, cât şi din constatările organelor de control, prin sondaj, a rezultat că în evidenţele contabile ale beneficiarilor figurau cele două autoturisme ca fiind cele cu care s-a transportat marfa, în mod legal reclamanta intimată a dedus T.V.A. pentru autoturismele citate.
Aşa fiind şi pentru considerentele expuse, constatându-se sentinţa legală şi temeinică, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 276 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 45/CA din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul pârât să plătească SC S. SRL Iaşi, cheltuieli de judecată în sumă de 6.662.000 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1786/2003. Contencios. Anulare ordonanta... | CSJ. Decizia nr. 1789/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
