CSJ. Decizia nr. 1786/2003. Contencios. Anulare ordonanta C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1786/2003
Dosar nr. 1436/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Giurgiu, sub nr. 5056 din 29 august 2001, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC L. SA Giurgiu a contestat ordonanţa nr. 235 din 14 august 2001, emisă de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare privind sancţionarea sa cu amendă, în sumă de 154.977.792 lei conform art. 108 lit. b) din Legea nr. 52/1994, solicitând anularea măsurii stabilită ca nelegală, cât şi suspendarea aplicării acesteia; totodată, a invocat şi excepţia de ilegalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că sancţionarea aplicată prin ordonanţa nr. 235/2001 este excesivă, întrucât art. 108 din Legea nr. 52/1994 reglementează doar limitele amenzilor pentru contravenţiile statuate de art. 104 din acest act normativ, ori fapta pentru care s-a aplicat respectiva sancţiune, nu este prevăzută de această reglementare, ca fiind contravenţie, măsura de sancţionare luându-se cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 326 din 27 martie 2002, a dispus respingerea excepţiei de ilegalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996, invocată de reclamantă, precum şi a acţiunii acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că pârâta C.N.V.M. a apreciat corect situaţia de fapt, însăşi reclamanta recunoscând că raportările obligatorii au fost înaintate cu depăşirea termenului legal, iar în ceea ce priveşte calculul acestuia, pârâta l-a apreciat corect, termenul împlinindu-se la 16 iulie 2001, iar raportările fiind înaintate de reclamantă cu depăşirea acestuia la 20 august 2001, ceea ce a atras aplicarea sancţiunii prevăzută de Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996, cu reportare la art. 108 lit. a) din Legea nr. 52/1994.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC L SA Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că:
- instanţa de fond a apreciat greşit situaţia de fapt, neluând în considerare că întârzierea transmiterii rapoartelor anuale s-a produs din motive neimputabile societăţii şi că nu există pericolul social al faptei, neproducându-se nici un prejudiciu;
- referitor la excepţia de ilegalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996, în mod eronat instanţa de fond a apreciat aceste prevederi ca fiind legale, deoarece faţă de dispoziţiile art. 5-23 din Legea nr. 52/1994, Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996 a adăugat la lege, încălcându-se prevederile art. 1, 2, 16 şi 17 din Legea nr. 32/1968, deoarece numai art. 109 din Legea nr. 52/1994 constituie excepţia de la aplicarea art. 25 şi 26 din Legea nr. 32/1968, respectarea celorlalte dispoziţii ale Legii nr. 32/1968 ,fiind obligatorie.
Recursul este nefondat.
SC L. SA Giurgiu este o societate comercială deschisă, înregistrată la Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare, ca emitent de valori mobiliare, societate care potrivit dispoziţiilor Regulamentului nr. 2/1996, are obligaţia de a informa periodic şi continuu, în scopul asigurării transparenţei pieţei de capital şi accesului investitorilor la informaţie corectă, completă şi făcută publică la timp.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 coroborat cu art. 15 din regulamentul sus-menţionat, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare cu vinovăţie a obligaţiilor de a întocmi, transmite, distribui şi publica rapoarte curente, semestriale şi anuale, se va constata şi se va sancţiona de către C.N.V.M. cu amendă între 0,1 şi 1% din capitalul social.
În cauză, recurenta reclamantă nu a transmis raportarea financiar-contabilă anuală, raporturile cenzorilor interni, raportul cenzorului extern independent şi raportul anual pentru anul financiar 2000, astfel că potrivit dispoziţiilor Regulamentului nr. 2/1996, a fost sancţionată cu amendă în valoare de 154.977.792 lei, reprezentând 0,1% din capitalul social vărsat, în valoare de 6.457.408.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, peste termenul prevăzut de regulament.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva ordonanţei C.N.V.M. nr. 235/2001 a fost respinsă, iar prin Decizia nr. 1642/2001 cuantumul amenzii s-a redus de la 154.977.792 lei la 148.520.348 lei.
Cererea de suspendare a executării ordonanţei C.N.V.M. nr. 235/2001, formulată de reclamantă, nu poate fi primită întrucât, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Nici excepţia de ilegalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996, nu poate fi primită întrucât Legea nr. 52/1994 este o lege cadru specială care reglementează statutul C.N.V.M. (în vigoare la data când societatea a fost sancţionată), iar punerea în aplicare a legii, precum şi supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor acesteia sunt încredinţate C.N.V.M. care este abilitată să stabilească şi să sancţioneze drept contravenţii acele fapte ilicite săvârşite în domeniul valorilor mobiliare.
Prin urmare, la emiterea ordonanţei de sancţionare, C.N.V.M. a analizat situaţia societăţii în limitele atribuţiilor sale de supraveghere, a respectării obligaţiilor prevăzute de normele în materie şi sancţionare a încălcării acestora.
Susţinerile societăţii reclamante potrivit cu care întârzierea raportărilor s-ar fi produs în mod fortuit, nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere vizavi de termenele strict prevăzute de Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1996 art. 4 lit. c), cărora societatea trebuia să se conformeze.
De altfel, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, însăşi reclamanta recunoaşte că raportările obligatorii au fost înaintate cu depăşirea termenului legal, iar în ceea ce priveşte calculul acestui termen, pârâta a apreciat corect împlinirea lui la data de 16 iulie 2001.
Cum raportările au fost înaintate de reclamantă la 20 august 2001 (cu depăşirea acestui termen), în mod corect i s-a aplicat sancţiunea prevăzută de Regulamentul nr. 2/1996, cu raportare la art. 108 lit. a) din Legea nr. 52/1994, instanţa de fond nereţinând pe bună dreptate că acest regulament a adăugat la lege.
În ceea ce priveşte critica recurentei potrivit căreia în cauză ar fi fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 32/1968, urmează a se constata că la data emiterii Ordonanţei C.N.V.M., de sancţionare nr. 235 din 14 august 2001, Legea privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor nr. 32/1968 era abrogată, prin emiterea de către Guvernul României a Ordonanţei nr. 2/2001, aplicabilă în materia constatării şi sancţionării contravenţiilor.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de SC L. SA Giurgiu urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L. SA Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 326 din 27 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1785/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1788/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
