CSJ. Decizia nr. 1791/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1791/2003
Dosar nr. 172/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 591/CA/2002 - P din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, s-a admis acţiunea reclamantului D.V., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anulându-se hotărârea emisă de pârâtă şi fiind obligată aceasta să-i recunoască sus-numitului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prima instanţă a reţinut în motivare că reclamantul, deşi a deţinut între 22 octombrie 1958 şi 15 octombrie 1995, funcţiile de şef post de miliţie, ajutor de şef de post, conducător auto şi subofiţer operativ (conducător auto), nu cade sub incidenta dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 189/2000, care exceptează de la beneficiul legii, persoanele ce au făcut parte din aparatul de miliţie, care au instrumentat cauze politice privind pe opozanţii regimului comunist, cunoscând că organele de miliţie (poliţie) a avut atribuţii de instrumentare a infracţiunilor de drept comun.
Sentinţa a fost recurată de pârâtă care a reiterat motivarea de principiu dedusă din prevederile textului mai sus citat.
Critica este nefondată.
Dispoziţiie art. 8 din Legea nr. 189/2000 instituie, este adevărat, o restricţie de aplicare a legii, dar nu în considerarea abstractă a funcţiei petentului, ci vizează exclusiv persoanele care în exercitarea respectivei funcţii, făcând parte din aparatul de represiune, au instrumentat şi au judecat procese politice ale opozanţilor regimului comunist.
Dacă legiuitorul ar fi înţeles să excludă toate persoanele care au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliţie şi instanţele militare, nu ar fi impus acea condiţie exprimată în partea finală a textului, ci ar fi făcut o trimitere generică la cele patru categorii de persoane vizate şi cărora le este interzis accesul la beneficiul legii, prin simpla apartenenţă la instituţiile menţionate.
De altfel, o asemenea interpretare restrictivă este şi lipsită de logică în finalitatea textului analizat, pe de o parte pentru faptul, corect învederat de prima instanţă, că organele fostei miliţii au instrumentat şi infracţiuni de drept comun, fără nici un substrat politic, pe de altă parte, pentru că în aparatul de miliţie au funcţionat şi persoane care nu aveau nici o contingenţă cu cercetarea penală.
Ţinând seama de acest cadru legal şi raţional de aplicare a legii şi cunoscând că, în speţă, nu s-a făcut nici o dovadă, în sensul că reclamantul ar fi prestat activităţi de natura celor ce interzic accesul la beneficiul măsurilor reparatorii stabilite de lege, urmează că recursul declarat în cauză este nefondat, impunându-se respingerea lui ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 591/CA/2002 – P din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 179/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1792/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
