CSJ. Decizia nr. 1795/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1795/2003
Dosar nr. 182/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 23 din 21 mai 2002, Colegiul jurisdicţional Neamţ al Curţii de Conturi a respins contestaţia formulată de B.E., împotriva deciziei de imputare nr. 463 din 3 decembrie 2001, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, ca rămasă fără obiect, în urma revocării dispoziţiei de imputare, contestată prin Decizia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, nr. 390 din 25 martie 2002.
Soluţia a fost menţinută de către secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, care a respins recursul jurisdicţional introdus de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ.
În motivarea soluţiei date s-a reţinut că Decizia de imputare a fost revocată după ce cauza avusese două termene de judecată pe rolul Tribunalului Neamţ care, prin sentinţa nr. 66/C din 27 februarie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Colegiului jurisdicţional Neamţ. Pentru a fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată, a conchis prima instanţă a Curţii de Conturi, trebuia ca revocarea deciziei de imputare să se fi făcut la primul termen de judecată, ceea ce în fapt nu s-a întâmplat, revocarea având loc la mai mult de o lună după primul termen de judecată.
Decizia pronunţată de Colegiul jurisdicţional a fost atacată cu recurs de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ.
Prin motivele de casare formulate în scris, recurenta a susţinut, în esenţă, că revocarea actului atacat poate avea loc la organul de jurisdicţie competent, până la rămânerea definitivă a hotărârii care se impune cu autoritate de lucru judecat.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
În cauză este bine stabilit şi nu a făcut obiect de contestaţie a părţilor că prin Decizia nr. 390/2002 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, a fost revocată Decizia de imputare iniţial emisă, soluţionată în fond de către Colegiul jurisdicţional Neamţ.
Ulterior revocării, Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 66/C/2002, şi-a declinat competenţa de judecată în favoarea Colegiului jurisdicţional Neamţ care, luând act de revocare, a respins contestaţia ca rămasă fără obiect, obligând Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.030.000 lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare, pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, ipoteză exclusă în situaţia din speţă.
Sintagma „prima zi de înfăţişare" este definită prin art. 134 din acelaşi cod, ca fiind „aceea în care părţile legal citate, pot pune concluzii".
Niciunul dintre cele două termene pe care cauza le-a avut pe rolul Tribunalului Neamţ, nu poate fi considerat ca prima zi de înfăţişare, întrucât pricina se afla pe rolul unei instanţe necompetente material şi care, deci, nu putea lua concluziile părţilor cu privire la fondul cauzei şi nici pronunţa o hotărâre validă.
Prima zi de înfăţişare în cauză a fost la termenul din 14 mai 2002 în faţa Colegiului de jurisdicţie Neamţ. Faptul că anterior cauza mai avusese două termene, în faţa unei alte instanţe, necompetente nu are, pentru motivele rezultând din reglementarea conţinută în art. 275, coroborat cu art. 134 C. proc. civ., nici o relevanţă.
În consecinţă, instanţa de fond nu era în drept să oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, revocarea deciziei de imputare echivalând cu o recunoaştere, în sensul prevederilor art. 275 C. proc. civ., a pretenţiilor reclamantei.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat în cauză se vădeşte fondat şi urmează a fi admis ca atare, a se desfiinţa ambele hotărâri pronunţate în cauză, fond şi recurs, numai cu privire la măsura de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.030.000 lei şi în fond, a se respinge cererea formulată de reclamantă, de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, împotriva deciziei nr. 399 din 13 septembrie 2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Casează sentinţa nr. 23 din 21 mai 2002 a Colegiului jurisdicţional Neamţ al Curţii de Conturi, precum şi Decizia nr. 399 din 13 septembrie 2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, numai cu privire la măsura de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.030.000 lei.
În fond, respinge cererea formulată de reclamantă, de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1793/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1796/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
