CSJ. Decizia nr. 1799/2003. Contencios. La încheierea de suspendarea executarii act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1799/2003
Dosar nr. 255/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 2 decembrie 2002 la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamantul Ş.I. a solicitat suspendarea actului intitulat „Preaviz la desfacerea contractului individual de muncă" emis de Fundaţia Universitară A., prin care i s-a adus la cunoştinţă că i se acordă un preaviz de 30 de zile, cu păstrarea salariului, în vederea desfacerii contractului său de muncă, în funcţia de conferenţiar universitar şi decan la filiala A. Alba Iulia, până la soluţionarea în fond a cauzei, ce formează obiectul dosarului nr. 6103/2002, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Instanţa învestită, prin încheierea nr. 201 din 4 decembrie 2002, a admis cererea şi în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, a suspendat actul atacat, înregistrat sub nr. 140 din 15 noiembrie 2002, numai cu privire la „întreruperea" contractului de muncă şi la interzicerea accesului reclamantului în instituţie, urmând ca acesta să-şi reia funcţia de decan şi conferenţiar la Facultatea de Finanţe şi contabilitate Alba Iulia.
Sentinţa a fost recurată de Fundaţia A, susţinându-se, în esenţă, că nu sunt temeiuri pentru acordarea suspendării încheierii atacate. Totodată, s-a învederat de către recurent că măsura preavizului acordat constituie un act ce nu intră sub incidenţa contenciosului administrativ, vizând raporturi de muncă.
Critica este fondată.
Raporturile de drept legate între pârâtă şi reclamant îşi au sorgintea într-un contract de muncă încheiat între părţi.
În acest sens s-a depus în recurs copia contractului de muncă invocat, înregistrat sub nr. 3769 din 10 august 1999, în Registrul Camerei de Muncă, situaţie, de altfel, necontestată de către părţi.
Prin urmare, fiind exclusă calitatea de act administrativ a „preavizului" acordat şi întrucât nu există nici vreo dispoziţie într-o lege specială care să rezerve accesul în cazul prezentului litigiu la procedura contenciosului administrativ, rezultă că măsura de suspendare luată de prima instanţă în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/199,0 a fost dispusă cu depăşirea competenţei legale.
Este de reţinut că deşi suspendarea judecăţii are caracterul unei cereri accesorii la acţiunea principală, aceasta nu conduce la atragerea automată a competenţei contenciosului administrativ, întrucât astfel s-a făcut învestirea instanţei chemată să soluţioneze fondul prin acţiunea introductivă, instanţa sesizată cu judecarea cererii de suspendare având obligaţia de a-şi verifica ea însăşi, în prealabil, competenţa materială, pentru a se evita astfel eludarea, pe cale ocolită, a legii.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se vădeşte fondat şi urmează a fi admis, a se casa încheierea recurată şi în fond, a se trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Alba, secţia conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Fundaţia Universitară A. Bucureşti, împotriva încheierii nr. 201 din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Alba, secţia conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1797/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 18/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
