CSJ. Decizia nr. 1921/2003. Contencios. Anulare act administrativ (decizie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1921/2003
Dosar nr. 1720/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul T.M. a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi pe M.A., Directorul Academiei Române de Aviaţie, solicitând anularea deciziei nr. MM 3608 din 23 iulie 2001, prin care a fost eliminat din Academia Română de Aviaţie şi să-i fie recunoscut dreptul de a continua cursurile Academiei Române de Aviaţie.
Totodată, a solicitat obligarea celor doi pârâţi în solidar, la repararea pagubei pricinuite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin actul administrativ contestat, emis la propunerea directorului M.A., a fost eliminat abuziv din Academia Română de Aviaţie.
Prin sentinţa nr. 57 din 30 aprilie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ, invocată de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a respins acţiunea formulată de T.M., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i s-a desfăcut contractul încheiat cu Academia Română de Aviaţie, la data de 1 februarie 2000, prin hotărârea nr. 8 din 8 august 2001, a Consiliului de Conducere al Academiei Române.
Această hotărâre a fost comunicată acestuia, cu adresa de răspuns nr. 3608 din 23 iulie 2001.
Prin urmare, adresa contestată de reclamant nu are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Reclamantul avea posibilitatea să conteste pe calea dreptului comun, hotărârea nr. 8 din 8 august 2001, prin care a fost eliminat de la cursurile organizate de Academia Română de Aviaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.M.
Recurentul a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
A precizat că prin Decizia nr. 3608 din 23 iulie 2001, s-a decis eliminarea sa din cadrul cursului formare piloţi, acest fapt rezultând şi din adresa nr. 1448 din 2 august 2001 a Academiei Române de Aviaţie, iar potrivit art. 2 din OG nr. 15/1999, Academia Română de Aviaţie este instituţia publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, însă pentru alte motive, decât cele susţinute de recurent, după cum urmează:
Între Academia Română de Aviaţie şi T.M. s-a încheiat la data de 1 noiembrie 2000, contractul de şcolarizare nr. 1663, cuprinzând la art. 10 clauze de încetare a contractului, respectiv de eliminare a cursantului din cadrul academiei.
Cu ocazia prezentării concluziilor rezultatelor controalelor de evaluare a nivelului de pregătire în zbor, comisia de instructori constituită în acest sens, a propus întreruperea programului de pregătire pentru mai mulţi elevi, printre care şi reclamantul T.M., reţinându-se că nu au calităţile necesare unui pilot. de a zbura în limitele unei depline siguranţe a zborului.
Prin hotărârea nr. 8 din 8 august 2001 s-a decis eliminarea cursantului T.M., considerându-se îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. d) din contractul de şcolarizare nr. 1663/2000, iar prin adresa nr. MM 3608 din 23 iulie 2001, contestată în condiţiile Legii nr. 29/1990, s-a comunicat petentului această decizie.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţelor judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În acest sens, prin act administrativ se înţelege acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală de voinţă, de a da naştere, modifica şi stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice sub controlul de legalitate al instanţelor judecătoreşti.
Or, în speţă, drepturile şi obligaţiile reclamantului T.M. derivă dintr-un contract de şcolarizare încheiat cu Academia Română de Aviaţie.
Din aceste motive, actul juridic dedus judecăţii, respectiv adresa nr. MM 3608 din 23 iulie 2003, nu este un act administrativ, pentru a atrage competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administsrativ.
Sub acest aspect, considerentele reţinute de instanţa de fond au fost temeinice şi legale.
Având în vedere, însă, dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă instanţa se declară necompetentă (...) dosarul va fi trimis instanţei competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent", soluţia care se impunea în cauză, era trimiterea dosarului spre competentă soluţionare, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M., împotriva sentinţei nr. 57 din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1920/2003. Contencios. Refuz emitere decret de... | CSJ. Decizia nr. 1925/2003. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
