CSJ. Decizia nr. 192/2003. Contencios. Anulare decizie -pensie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 192/2003
Dosar nr. 1857/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 21/CA din 22 ianuarie 2002, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 48 din 12 decembrie 2001 a Comisiei de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, precum şi a deciziei nr. R 12263 din 24 septembrie 2001 a secţiei pensii militare din cadrul aceluiaşi minister, prin care i-a fost respinsă cererea privind înscrierea la pensie de serviciu, anticipată parţial.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 63/CA din 15 martie 2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în temeiul art. 86-88 şi art. 154 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 75 din 30 mai 2002, a admis acţiunea reclamantului; a anulat Decizia nr. R 12263 din 24 septembrie 2001 şi Decizia nr. 48 din 12 decembrie 2001, ca nelegale; a obligat pârâtul să emită Decizia privind înscrierea reclamantului la pensie de serviciu anticipată parţial.
Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că reclamantul are dreptul să ceară înscrierea sa la pensie de serviciu anticipată parţial, în conformitate cu prevederile art. 16,lit. b) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, întrucât la data depunerii cererii avea vârsta de 56 de ani şi şi-a desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, timp de 15 ani efectiv ca militar, îndeplinind funcţia de specialist I în laboratorul de dozimetrie şi în colective de cercetare din domeniul chimiei militare, în perioada 18 martie 1969 – 9 decembrie 1984, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. A 1205 din 4 iulie 2001 emisă de U.M. 02512/C Bucureşti, depusă la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Prin motivele de recurs, recurentul a susţinut următoarele:
- sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că de prevederile art. 16 lit. b) din Legea nr. 164/2001 referitoare la înscrierea la pensie de serviciu anticipată sau anticipată parţial, ar beneficia doar cadrele militare în activitate. În opinia recurentului, cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel puţin 15 ani (bărbaţii), beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei standard prevăzute de Legea nr. 19/2000;
- instanţa de fond ar fi apreciat greşit şi cu privire la activitatea desfăşurată de reclamant în grupa I, ca fiind o activitate desfăşurată în condiţii de muncă speciale. Invocând prevederile Decretului nr. 247/1977, recurentul susţine că grupa I de muncă de care se prevalează reclamantul nu corespunde condiţiilor speciale, ci condiţiilor deosebite de muncă, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 9 lit. b) din Legea nr. 164/2001, iar reclamantul poate să beneficieze de pensie de serviciu anticipată sau anticipată parţial, la împlinirea vârstei de 50 de ani, dacă şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de muncă deosebite cel puţin 20 de ani efectiv, din care cel puţin 10 ani efectiv ca militar;
- la adoptarea soluţiei, instanţa de fond nu ar fi ţinut seama de faptul că Legea nr. 164/2001 dispune numai pentru viitor, dispoziţiile acesteia fiind aplicabile numai cadrelor militare care au trecut şi vor trece în rezervă după opoziţia acestei legi.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cadrele militare care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii de muncă speciale, beneficiază de pensie de serviciu anticipată parţial, la împlinirea vârstei de 45 de ani (bărbaţii), dacă şi-au desfăşurat activitatea în condiţii de muncă speciale cel puţin 15 ani efectiv, din care cel puţin 10 ani efectiv ca militar.
În ceea ce priveşte beneficiul pensionării, textul legal sus-menţionat şi întreaga reglementare a Legii nr. 164/2001 nu fac nici o diferenţiere între cadrele militare în rezervă la data apariţiei legii şi cadrele militare în activitate. Această diferenţiere a fost făcută doar de vechea reglementare, respectiv Decretul nr. 214/1977, art. 16 alin. (1), act normativ care a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs susţinut de recurent, cum că grupa I de muncă de care se prevalează reclamantul, nu ar corespunde condiţiilor speciale, ci condiţiilor deosebite de muncă.
Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, reglementările privind locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite şi speciale stabilite pentru sistemul public de pensii se aplică şi cadrelor militare care îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite şi speciale, specifice pentru cadrele militare, se stabilesc prin hotărâre de guvern.
HG nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare în activitate, prevede la art. 4 alin. (2) locurile de muncă şi activităţile care se încadrau în grupele I şi II de muncă ori similare acestora şi care nu se mai regăsesc în această hotărâre, sunt considerate ca fiind, până la data de 1 aprilie 2001, locuri de muncă în alte condiţii sau condiţii speciale, respectiv deosebite. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că dovada încadrării în locurile de muncă şi activităţile menţionate se face cu documente de evidenţă de personal specifice sau cu adeverinţe eliberate în baza acestor documente, întocmite conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a hotărârii.
Adeverinţa nr. A 1205 din 4 iulie 2001 eliberată de U.M. 02512/C Bucureşti, depusă de reclamant la dosarul cauzei, atestă faptul că în perioada 28 august 1968 – 9 decembrie 1984, reclamantul a lucrat ca specialist I în laboratorul de dozimetrie şi în colective de cercetare din domeniul chimiei militare, activitate ce se încadrează în grupa I de muncă.
Potrivit hotărârii de Guvern sus-menţionate, activitatea desfăşurată de reclamant este considerată ca fiind desfăşurată în condiţii speciale. Orice altă interpretare dată reglementării HG nr. 1294/2001, ar contraveni dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.
Prin urmare, reclamantul, în calitate de cadru militar în rezervă, îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 16 lit. b) din Legea nr. 164/ 2001, pentru a beneficia de pensie de serviciu anticipată parţial.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinţei atacate, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Financiar Contabilă, secţia pensii militare - U.M. nr. 02544, împotriva sentinţei civile nr. 75/CA din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 382/2003. Contencios. Anularea masurii de... | ICCJ. Decizia nr. 192/2003. Contencios. La încheierea de... → |
---|