CSJ. Decizia nr. 1927/2003. Contencios. Anulare ordin M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1927/2003
Dosar nr. 317/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 2 iunie 2002 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul B.I. a solicitat anularea Ordinului nr. II/02981 din 31 octombrie 1994, emis de Ministerul de Interne, prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, cu gradul de maior.
Instanţa învestită, prin sentinţa civilă nr. 90 din 10 septembrie 2002, a respins ca tardiv formulată, cererea introdusă, constatând că trecerea în rezervă a avut loc pe baza ordinului emis în anul 1994, iar memoriile prin care s-a plâns de această măsură pe cale administrativă, au fost făcute în acelaşi an.
Sentinţa a fost recurată de reclamant.
Prin motivele de casare dezvoltate în scris, recurentul a susţinut, în esenţă, că pârâtul nu a răspuns la ultimul memoriu depus, în anul 2002, după care el a acţionat pe calea contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său s-a adresat cu reclamaţie, şi autorităţii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicarea de către acea autoritate, a soluţiei date reclamaţiei.
Potrivit ultimului alineat al articolului menţionat, în toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărui anulare se cere.
În speţă, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, ordinul de trecere în rezervă a reclamantului a fost dat la 31 octombrie 1994, dată după care au încetat raporturile specifice de serviciu, respectiv dreptul la soldă, fiind urmat, printre altele şi de evacuarea sa din locuinţa de serviciu, ocupată de un alt cadru militar.
De altfel, reclamantul s-a plâns împotriva măsurii luate organului superior ierarhic, prin două „memorii", adresate în noiembrie şi respectiv decembrie, 1944, astfel cum a recunoscut şi prin nota depusă în instanţa de fond.
Prin urmare, termenul cel mai îndepărtat care poate opera în cauză în favoarea recurentului, este depăşit.
Faptul că acesta a făcut un nou memoriu administrativ în anul 2002, nu este de natură să reactiveze termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. final, care este un termen de decădere.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se constata că motivul de casare nu este întemeiat şi în consecinţă, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind legală, a se respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I., împotriva sentinţei nr. 90 din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1925/2003. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 1938/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
