CSJ. Decizia nr. 1925/2003. Contencios. La încheierea de suspendare a executarii act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1925/2003
Dosar nr. 296/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş sub nr. 541/2002, reclamanta SC P.T. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 158 din 18 martie 2002 a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi, pe cale de consecinţă şi a procesului verbal de control nr. 2847/25 februarie 2002.
A solicitat totodată suspendarea executării actului administrativ atacat în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990 până la soluţionarea cauzei, motivând că o trecere la executarea silită a societăţii prin debitarea contului curent cu suma de 1.477.371.819 lei ar duce nemijlocit la încetarea activităţii societăţii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea de şedinţă nr. 132 din 24 iunie 2002 pronunţată în dosarul nr. 541/2002 a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării actului administrativ - procesul verbal de control nr. 1350/25 februarie 2002 încheiat de organele de specialitate ale Administraţiei Naţionale a Drumurilor până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ formulată de SC P.T. SRL Târgu Mureş.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că o procedură de executare silită grabnică poate avea drept consecinţă imediată falimentul firmei reclamante şi în contextul în care societatea şi-a îndeplinit în mod constant toate obligaţiile bugetare prezintă credibilitate încât să i se acorde şansa soluţionării în fond a acţiunii în contencios administrativ privind anularea actelor de constatare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Recurentul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada pagubei iminente ce s-ar produce prin indisponibilizarea sumelor constatate datorate prin actul de control.
A mai precizat că instanţa de fond a suspendat executarea procesului verbal încheiat de organele de specialitate, proces verbal care nu este un act administrativ în înţelesul prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună suspendarea actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Cererea este întemeiată fiind întrunite ambele cerinţe prevăzute de lege.
Pe de o parte, debitarea contului curent al societăţii cu suma de 1.477.371.819 lei ar putea provoca o blocare a activităţii curente a acesteia prin neachitarea obligaţiilor faţă de furnizorii interni şi externi, societatea având în derulare 850 contracte atât cu parteneri interni, cât şi cu parteneri externi.
Această situaţie poate avea drept consecinţă falimentul societăţii reclamante în contextul în care se încadrează între primii 25-30 de contribuabili la bugetul de stat şi la fondurile speciale, iar la data de 31 decembrie 2001 obligaţiile sale faţă de stat erau integral achitate.
Cu referire la motivul de recurs potrivit căruia s-a suspendat actul de control care nu este un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi acest motiv se consideră neîntemeiat, urmând a fi respins în consecinţă.
Prin act administrativ se înţelege acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice care constă într-o manifestare unilaterală de voinţă de a da naştere, modifica şi stinge drepturi şi obligaţii în realizarea puterii publice, sub controlul de legalitate al instanţelor judecătoreşti.
Definitoriu pentru actul administrativ este aşadar că el este şi rămâne, în esenţă, modalitatea prin care organele administraţiei publice asigură realizarea autorităţii executive.
Este indiscutabil că procesul verbal nr. 2847/2002 întocmit de organele de control ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată a sumei de 1.477.371.819 lei reprezentând fond special al drumurilor publice, este un act care asigură realizarea autorităţii publice.
În acelaşi timp reprezintă şi un titlu de creanţă aşa cum este definit de art. 4 din OG nr. 11/1996 şi pentru care se poate solicita în condiţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 suspendarea executării până la soluţionarea acţiunii, având ca obiect legalitatea emiterii actului administrativ atacat.
Pentru aceste considerente şi cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei împotriva încheierii nr. 132 din 24 iunie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarul nr. 541/2002, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1921/2003. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1927/2003. Contencios. Anulare ordin M.I. Recurs → |
|---|
