CSJ. Decizia nr. 1920/2003. Contencios. Refuz emitere decret de numire în functia de judecator financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1920/2003
Dosar nr. 1717/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 octombrie 1999 reclamanta A.V. a chemat în judecată Preşedinţia României şi Curtea de Conturi a României, solicitând obligarea acestora să emită decretul de numire în funcţia de judecător financiar la Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, de pe lângă Camera de Conturi Dâmboviţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a funcţionat ca judecător financiar la Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, îndeplinind şi funcţia de preşedinte până la 15 iulie 1999. Mai arată că, la data de 14 iulie 1999, împreună cu alţi magistraţi s-a prezentat la sediul Curţii de Conturi a României pentru depunerea jurământului, ca urmare a semnării decretului de numire în funcţie, de către preşedintele României şi că acolo i s-a comunicat că instituţia prezidenţială i-a refuzat numirea în funcţie.
Reclamanta a precizat că, deşi a făcut demersuri la cele două instanţe, nu a aflat de existenţa vreunui refuz expres al numirii sale în funcţia de judecător financiar.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 30 din 12 martie 2002 a respins acţiunea.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta A.V., criticând-o pentru netemeinicie, întrucât nu a susţinut obligarea instituţiei prezidenţiale la emiterea decretului, ci a arătat că acest decret a existat, dar factorii politici de atunci au făcut ca acesta să dispară.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Din actele dosarului a rezultat că recurenta-reclamantă a fost judecător financiar la Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa până la data de 15 iulie 1999, când i s-a încetat mandatul. Întrucât au existat unele reclamaţii cu privire la activitatea sa, au fost necesare verificări care s-au efectuat de un inspector de specialitate din cadrul Curţii de Conturi. Constatându-se că aceste reclamaţii nu erau fondate, recurenta-reclamantă, în anul 2000 a fost numită procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.
Aşa fiind, recursul reclamantei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V. împotriva sentinţei nr. 30 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 192/2003. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 1921/2003. Contencios. Anulare act... → |
|---|
