CSJ. Decizia nr. 193/2003. Contencios. Refuz plata diferente pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 193/2003
Dosar nr. 1858/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 octombrie 2001, Organizaţia Judeţeană Cluj a Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere a chemat în judecată Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre cuantumul pensiilor ce vor fi recalculate potrivit art. 79 din Legea nr. 164/2001 şi pensiile plătite efectiv membrilor pensionari militari de stat, din judeţul Cluj, începând cu 1 aprilie 2001.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că Legea nr. 164/2001 prevede recalcularea pensiilor militare de la 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare. Ulterior însă, prin OUG nr. 85/2001, Guvernul României a dispus suspendarea aplicării dispoziţiilor art. 79 din lege, până la 1 ianuarie 2002, măsură ce a determinat scăderea dramatică a veniturilor şi deci, a nivelului de trai al pensionarilor din judeţul Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 2 aprilie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de necompetenţă materială şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, dispunând în consecinţă, respingerea acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dreptul la pensie este un drept personal al titularului, netransmisibil, ale cărui atribute nu pot fi exercitate decât de cel îndreptăţit, indiferent dacă face parte sau nu dintr-o organizaţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Organizaţia Judeţeană Cluj a Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, potrivit statutului de organizare şi funcţionare, organizaţia este împuternicită să reprezinte în faţa justiţiei, interesele membrilor săi, drept reconfirmat prin hotărârea Adunării Generale nr. 32 din 26 septembrie 2001.
În consecinţă, instanţa de fond trebuia să respingă toate excepţiile invocate şi să procedeze la sesizarea Curţii Constituţionale, pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate de organizaţie, a prevederilor OUG nr. 85/2001 şi OUG nr. 166/2001.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, precum şi cu prevederile art. 304 şi C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că dreptul la acţiune, privind plata unor diferenţe rezultând din recalcularea pensiei, aparţine numai titularilor, reclamanta neavând dreptul de a le solicita în nume propriu, printr-o cerere colectivă.
Nici o dispoziţie legală şi nici Statutul Uniunii nu conferă reclamantei acest drept, de a formula acţiune, în numele şi în interesul membrilor săi.
Menţiunea din statut, confirmată prin hotărâre a adunării generale a organizaţiei, privind împuternicirea reclamantei de a reprezenta în justiţie interesele membrilor săi, nu îi conferă recurentei, calitatea procesuală activă de a promova acţiunea, al cărei obiect îl constituie un drept personal şi netransmisibil al titularului pensiei, ci doar posibilitatea de a exercita în instanţă, ca mandatar, drepturile procedurale ale acestuia.
Nu este fondată nici critica privind nesoluţionarea tuturor excepţiilor invocate şi nesesizarea Curţii Constituţionale. Instanţa de fond, după ce şi-a verificat competenţa materială, a constatat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a procedat în consecinţă, la respingerea acţiunii, nefiind cazul de a mai analiza şi a se pronunţa asupra celorlalte excepţii invocate, inclusiv excepţia de neconstituţionalitate ridicată de reclamantă care, neavând calitatea de a introduce acţiunea, nu putea, evident, nici propune probe sau invoca excepţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere Cluj-Napoca, împotriva sentinţei civile nr. 114 din 2 aprilie 2002, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 557/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 193/2003. Contencios. Anulare ordin M.A.P.A.M.... → |
|---|
