CSJ. Decizia nr. 1931/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Decretului Lege118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1931/2003
Dosar nr. 367/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 176 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, a fost respinsă ca nefondată acţiunea introdusă de reclamanta G.P., împotriva deciziei nr. R 16684 din 23 ianuarie 2002, a Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială, cu care i s-a respins cererea de înscriere în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, în calitate de moştenitoare a soţului său G.I., pe motiv că acesta ar fi desfăşurat activitate legionară.
Temeiul de drept al soluţiei adoptate, astfel cum a fost reţinut, atât prin Decizia organului de pensii, cât şi prin sentinţa pronunţată, îl constituie dispoziţiile art. 12 din actul normativ mai sus citat.
Sentinţa a fost recurată de către reclamantă.
Prin motivele de casare formulate în scris, recurenta a criticat hotărârea de fond pentru următoarele considerente:
1.Competenţa de judecată a pricinii aparţine, conform art. I pct. 2 din OUG nr. 59/2001, Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, competenţa curţilor de apel, fiind restrânsă numai cu privire la actele administrative ale autorităţilor şi instituţiilor centrale.
2.Soţul său a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru activitate legionară, deoarece fiind elev în clasa VII-a la Liceul Ştefan cel Mare din Suceava, a făcut parte din Organizaţia de Tineret Frăţia de Cruce. A executat o parte din pedeapsă, 2 ani şi o lună şi 17 zile, după care a fost graţiat şi apoi a fost reîncarcerat în anul 1958, pentru aceleaşi fapte, executând încă 6 ani, până la o nouă graţiere.
Drepturile recunoscute soţului său, a susţinut recurenta, cât timp acesta a fost în viaţă, au fost menţinute, constituind drepturi câştigate, iar drepturile acordate soţiei după moartea acestuia, trebuiau, de asemenea, păstrate.
Recursul este parţial fondat.
1.În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pe motive politice, de dictatura instaurată, cu începere de la 6 martie 1945, precum şi cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, împotriva hotărârii date de Comisia de specialitate din cadrul Direcţiei Generale de muncă şi Protecţie (solidaritate) Socială, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel.
Prin urmare, critica adusă de recurentă în primul motiv de recurs, este nefondată.
2.Referitor la cel de al doilea motiv de casare, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, în ceea ce priveşte exceptarea soţului reclamantei de la aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, în legătură cu timpul de detenţie executată în temeiul condamnării penale. Pe cale de consecinţă, dispare şi beneficiul legii recunoscut recurentei, neputând subzista un drept născut dintr-o cauză ilicită.
Ţinând seama, însă, că defunctul soţ al reclamantei a avut şi o perioadă de detenţie administrativă aplicată, fără ca la baza ei să se fi aflat vreo hotărâre judecătorească, urmează ca pentru perioada respectivă să i se recunoască drepturile prevăzute de lege, interdicţia neputându-se extinde şi cu privire la măsuri administrative abuzive, străine de condamnare şi cu privire la care nu s-a făcut dovada existenţei temeiurilor de exceptare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.P., împotriva sentinţei civile nr. 176 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi admite, în parte, acţiunea.
Anulează Decizia nr. R 16684 din 23 ianuarie 2000 a Direcţiei de Muncă şi Solidaritate Socială Suceava – Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.
Obligă pe pârâtă să emită o decizie prin care să i se recunoască reclamantei beneficiul dispoziţiilor Decretului-lege nr. 118/1990, pentru perioada în care soţul reclamantei G.P. a fost deţinut administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3854/2003. Contencios. Anulare viza de iesire... | CSJ. Decizia nr. 69/2003. Contencios → |
|---|
