CSJ. Decizia nr. 195/2003. Contencios. La revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 195/2003
Dosar nr. 1865/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2002 la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, B.M.L. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 439 din 28 noiembrie 2001, pronunţată de instanţa respectivă în dosarul nr. 6479/2001, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Cererea de revizuire a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 169 din 21 mai 2002, reţinându-se că înscrisul doveditor în baza căruia se cere revizuirea hotărârii, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, dar să fi existat la data pronunţării acesteia şi să fi fost reţinut de partea potrivnică ori să nu se fi putut înfăţişa dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Se mai reţine că HG nr. 127 din 14 februarie 2002 prin care s-a definit termenul de strămutat, s-a emis după pronunţarea hotărârii şi nu se poate încadra în dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 169 din 21 mai 2002, considerând că trebuie să se admită cererea de revizuire şi să i se recunoască drepturile prevăzute pentru persoanele strămutate pe criterii etnice, cu obligarea intimatei la achitarea acestora începând cu 1 ianuarie 2001.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Or, HG nr. 127 s-a emis la 14 februarie 2002, deci după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat şi din acest motiv nu poate fi considerată ca act preexistent la data pronunţării sentinţei, în imposibilitate de a fi prezentat pentru că ar fi fost reţinut de partea potrivnică spre a putea fi încadrat între cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel fiind, văzând şi prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Recurenta are, însă, posibilitatea de a solicita intimatei, printr-o nouă cerere, acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 189/2000, prin invocarea HG nr. 127/2002 de aprobare a Normelor pentru aplicarea prevederilor ordonanţei, norme care precizează ce se înţelege prin persoana care a fost strămutată în altă localitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M.L. împotriva sentinţei civile nr. 169 din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1948/2003. Contencios. Anulare dispozitie de... | ICCJ. Decizia nr. 195/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
