CSJ. Decizia nr. 1946/2003. Contencios. Anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1946/2003
Dosar nr. 328/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 iunie 2001, reclamantul H.J. a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, din cadrul Ministerului de Interne, solicitând anularea vizei de ieşire din România nr. 24/730523/2001, obligarea pârâtei la prelungirea vizei de investitor străin, precum şi suspendarea efectelor vizei de ieşire din ţară.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că se află în România din decembrie 1996, de când desfăşoară activităţi comerciale, constând în importul de mărfuri din China şi desfacerea acestora prin firma SC B.R. SRL Bucureşti, al cărei asociat unic şi administrator este.
Refuzul pârâtei de a-i prelungi viza de investitor, este neîntemeiat, întrucât firma a obţinut rezultate comerciale pozitive, investiţia totală constând în achiziţionarea de magazine şi cumpărarea de mărfuri pentru a fi importate în România, ridicându-se la circa 200.000 dolari SUA.
Prin sentinţa civilă nr. 1108 din 18 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a suspendat efectele vizei de ieşire, până la soluţionarea cauzei, a anulat viza de ieşire nr.2 4/730523/2001 şi a dispus obligarea pârâtei la prelungirea vizei de şedere a reclamantului în România, în calitate de investitor străin.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că refuzul pârâtei de aprobare a cererii reclamantului, este nejustificat, neexistând nici una din împrejurările prevăzute de art. 11 din Legea nr. 123/2001, care să îndreptăţească măsura dispusă privind acordarea vizei de ieşire.
Astfel, societatea constituită de reclamant a avut o activitate continuă de la data înmatriculării în anul 1997, acelaşi sediu şi rezultate contabile pozitive, astfel cum rezultă din bilanţul contabil pe anul 2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că soluţia adoptată este greşită, întrucât la verificările efectuate, s-a constatat că societatea comercială al cărei asociat unic este reclamantul, nu funcţionează în mod real la adresa declarată şi înregistrată ca sediu social.
De asemenea, la data emiterii actului administrativ atacat, reclamantul nu îndeplinea condiţiile cerute de lege privind mijloacele de întreţinere, din actele anexate cererii de prelungire a vizei rezultând că profitul realizat de firmă pe anul 2000 a fost de numai 21,7 milioane lei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut în mod justificat instanţa, din actele de constituire şi din evidenţele contabile ale SC B.R. SRL, al cărui asociat unic este reclamantul, rezultă că încă de la înfiinţare, firma a avut sediul social neschimbat, operaţiunile comerciale desfăşurându-se în Complexul Europa, iniţial închiriat, apoi din 12 noiembrie 2000, cumpărat de societate.
Firma reclamantului a desfăşurat neîntrerupt activitatea pentru care a fost autorizată şi în raport cu noile prevederi legale, a realizat investiţii prin aport de capital, în sumă de 50.000 dolari SUA.
De asemenea, din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul locuieşte în B-dul Chişinău, pe bază de contract de închiriere, valabil până în anul 2004 şi deţine mijloacele financiare necesare întreţinerii sale. În acest sens, reclamantul a făcut dovada că în anul 2001 a realizat un venit lunar minim de 500 dolari SUA din exercitarea activităţii firmei sale care, pe anul 2002, a avut un beneficiu net repartizat în contul de dividende pentru asociaţi, de cca 350 milioane lei.
În consecinţă, în lipsa vreunuia din cazurile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 123/2001, pârâta nu era îndreptăţită să refuze prelungirea vizei de şedere şi să emită viză de ieşire din ţară.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a persoanei, împotriva sentinţei civile nr. 1108 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 713/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1947/2003. Contencios. Anulare act de... → |
|---|
