CSJ. Decizia nr. 1966/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1966/2003
Dosar nr. 3418/2000
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 29 pronunţată la data de 25 ianuarie 2000 în dosarul nr. 474/CA/1998, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC D. SRL Timişoara împotriva pârâţilor Ministerului Finanţelor şi Garda Financiară şi a anulat procesul-verbal nr. 231697 din 28 iunie 1996 şi Decizia nr. 1291 din 18 decembrie 1997, exonerând-o de la plata sumei totale de 733.677.527 lei taxe vamale, comision vamal, accize, TVA, contribuţie la Fondul special al drumurilor şi majorări de întârziere, aferente fiecărei categorii de taxe.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că actele administrative sunt nelegale, organele de control stabilind în mod nelegal un alt preţ pentru importul de benzină efectuat de reclamantă de 201 dolari SUA/to, în loc de 62,5 dolari SUA/to, preţul real trecut în factură, astfel că societatea comercială reclamantă nu datorează bugetului de stat sumele stabilite de organele fiscale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recursuri:
1.Garda Financiară, formulat în nume propriu;
2.Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş, formulat în nume propriu, în numele Ministerului Finanţelor şi Gărzii Financiare.
În ambele recursuri se susţine că instanţa de fond a ignorat probele cauzei din care rezultă că, pentru importul respectiv de benzină, preţul trecut în factură: de 62,50 dolari SUA/to, nu era real, din moment ce aceeaşi cantitate de benzină fusese exportată de reclamantă la un preţ de 201 dolari SUA/to aceleiaşi firme ungare de la care a important-o ulterior, cu scopul ca, astfel, să-şi diminueze baza de calcul a taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat.
Recursul este întemeiat.
Din probele administrate în cauză rezultă că la datele de 7 şi 8 noiembrie 1993, cu trenurile nr. 31 şi respectiv, 32, SC D. SRL Timişoara a exportat, pentru SC P. SA cantitatea totală de 2.292,400 to.m., benzină CO 90 naturală, încărcată în 27 şi, respectiv, 30 vagoane cisternă, unei firme din Ungaria: K.E. Szentes, la un preţ de 201 dolari SUA/to.m., pentru care, potrivit prevederilor legale în vigoare la acea dată, nu se datora accize şi nici T.V.A.
Din motive rămase neelucidate, dar fără semnificaţie juridică în cauza de faţă, firma beneficiară nu a preluat marfa timp de 8 luni, astfel că la 12 iulie 1994, potrivit DVI nr. 4079, societatea comercială intimată a importat de la acea firmă ungară cantitatea respectivă de benzină, transportată în aceleaşi vagoane cisternă, dar la o valoare declarată de 62,50 dolari SUA/to.m., în raport de care s-au calculat taxele şi contribuţiile datorate la bugetul statului.
Este adevărat că preţul înscris în factura externă nr. 4159 B din 5 iulie 1994 emisă de firma ungară a fost de 62,50 dolari SUA/to.m., dar, având în vedere împrejurările în care s-a efectuat acest import, organele de control erau îndreptăţite să calculeze taxele şi contribuţiile la bugetul de stat în raport cu preţul real şi anume, preţul cu care benzina respectivă fusese exportată. Oricum, reclamanta nu a produs nici o dovadă din care să rezulte o pierdere de calitate a benzinei pe care o exportase şi nici producerea unor evenimente pe piaţa internaţională care să fi atras o asemenea reducere a preţului.
Pe de altă parte, în mod greşit, instanţa de fond a acordat valoare de lucru judecat considerentelor unei rezoluţii de neurmărire penală faţă de reprezentantul societăţii comerciale intimate, bazată pe o interpretare eronată a prevederilor legale.
Este adevărat că potrivit art. 7 liniuţa 3 din OG nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României, este scutit de taxe vamale importul bunurilor care se înapoiază în ţară, ca urmare a unei expedieri eronate, dar, în cauză nu a fost vorba de o astfel de expediere eronată, ci de două operaţiuni succesive de export-import care au avut drept urmare diminuarea bazei de calcul a taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat.
Astfel fiind, recursul declarat de Garda Financiară şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş, în numele Ministerului Finanţelor vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată şi, rejudecând cauza pe fond, acţiunea va fi respinsă.
În ceea ce priveşte recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş în nume propriu, fără să fi fost parte în dosarul de fond şi în numele Gărzii Financiare, fără să fi avut un mandat în acest sens, va fi respins ca fiind declarat de o persoană fără calitate juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Garda Financiară Centrală şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 29 din 25 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi comercial.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş, în nume propriu şi pentru Garda Financiară Centrală, ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1965/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1967/2003. Contencios → |
|---|
