CSJ. Decizia nr. 1969/2003. Contencios. Recurs nulitate partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1969/2003
Dosar nr. 179/2002
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13764 din 16 octombrie 2000, Judecătoria Iaşi a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii SC T. SA Iaşi, Consiliul Judeţean Iaşi şi Ministerul Industriei şi Comerţului, constatând nulitatea absolută, parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0565/25 octombrie 1993 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, pârâtei SC T. SA Iaşi, pentru suprafaţa de 342,60 mp situat în Iaşi, cu obligarea pârâtului Ministerul Industriei şi Comerţului la plata sumei de 1.480.000 lei, cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâta SC T. SA Iaşi împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 576 din 1 martie 2001 a Tribunalului Iaşi, care a desfiinţat hotărârea atacată, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, în temeiul art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 297 şi art. 158 C. proc. civ.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 216/CA din 28 mai 2001, a respins recursul declarat de reclamanta SC A. SA Iaşi.
Reînregistrând cauza sub nr. 2921 din 19 iulie 2001, Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 164 din 5 noiembrie 2001, a respins excepţia de tardivitate a acţiunii. A admis în parte, acţiunea reclamantei SC A. SA Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii SC T. SA Iaşi, Consiliul Judeţean Iaşi şi Ministerul Industriei şi Resurselor. A constatat nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0565 din 25 octombrie 1993, emis de pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor, în ceea ce priveşte suprafaţa de 342,60 mp teren situat în Iaşi. A obligat pârâtele să plătească reclamantei, suma de 1.526.500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, documentaţia întocmită de SC T. SA Iaşi în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, nu corespundea situaţiei reale, întrucât terenul care în documentaţie purta denumirea „Cantină" era ocupat cu o parte din clădirea aparţinând reclamantei SC A. SA Iaşi, SC I. şi SC F. SA , nefiind necesar desfăşurării activităţii pârâtei SC T. SA Iaşi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat în termen recurs, pârâţii SC T. SA Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi.
Pârâta SC T. SA Iaşi critică hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, investiţia reprezentând „Cantină" a fost făcută pentru a deservi salariaţii SC T. SA Iaşi care, are în obiectul de activitate şi comercializarea produselor alimentare; că întrucât SC A. SA Iaşi nu este proprietara terenului, aceasta nu are în cauză, calitate procesuală activă, acţiunea fiind şi nefondată.
Pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi critică sentinţa nr. 164 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi numai cu privire la obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată. Se susţine în motivarea acestui recurs că emiterea actului contestat s-a făcut prin inducerea în eroare a Consiliului Judeţean Iaşi, întrucât documentaţia depusă de SC T. SA Iaşi nu corespundea realităţii, iar în momentul sesizării inducerii sale în eroare, pârâtul şi-a retras avizul dat Ministerului Industriei şi Resurselor, în legătură cu verificarea şi avizarea documentaţiei care a stat la baza emiterii certificatului contestat.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC T. SA Iaşi se reţine că, terenul care în documentaţie purta denumirea „Cantină" era ocupat cu o parte din imobilul aparţinând reclamantei SC A. SA Iaşi, SC I. şi SC F. SA, nefiind necesar desfăşurării activităţii SC T. SA Iaşi, cum prevedea HG nr. 834/1997; terenul aferent spaţiilor comerciale proprietate a aceloraşi societăţi comerciale, precum şi terenul aferent spaţiilor de odihnă şi sport, inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu nu fusese atribuit în administrare directă pârâtei SC T. SA, însă pârâta nu a ataşat documentaţiei planul anexă, care ar fi prezentat situaţia reală.
Cu adresa nr. 4972 din 25 iulie 1997, Consiliul Judeţean Iaşi a comunicat Ministerului Industriei şi Comerţului, Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, precum şi pârâtei SC T. SA Iaşi că, întrucât documentaţia întocmită de pârâtă pentru eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0565/1993 este incorectă, Comisia judeţeană constituită în vederea analizei documentaţiei pentru eliberarea acestor certificate, a hotărât retragerea avizului pentru documentaţia întocmită de SC T. SA.
Pentru aceleaşi motive, Primăria municipiului Iaşi şi-a retras avizul (semnarea procesului verbal de vecinătate, confirmat la 3 martie 1993) dat în vederea dobândirii de către SC T. SA Iaşi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în litigiu.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul V.I., în vederea stabilirii suprafeţei cu care urmează a fi diminuată suprafaţa atribuită SC T. SA Iaşi prin Certificatul Seria M.03 nr. 0565/1993 a stabilit că aceasta este de 342,60 mp, întrucât suprafaţa cantinei şi anexelor SC T. SA Iaşi atribuită prin Decizia nr. 23/1970 nu include şi proprietatea reclamantei SC A. SA Iaşi, conform planului anexă la raport. Rezultă deci calitatea de proprietar al terenului în litigiu a SC A. SA Iaşi şi, implicit calitatea sa procesuală activă.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi, se reţine că retragerea ulterioară de către Comisia judeţeană a avizului dat pe documentaţia întocmită de SC T. SA Iaşi, nu poate fi primită ca motiv de recurs pentru exonerarea Consiliului Judeţean Iaşi de la plata cheltuielilor de judecată, acestea fiind datorate, în temeiul art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursurile nefondate urmează să fie respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Consiliul Judeţean Iaşi şi de SC T. SA Iaşi împotriva sentinţei nr. 164 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1968/2003. Contencios. Recurs anulare ordonanta... | CSJ. Decizia nr. 197/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
