CSJ. Decizia nr. 1967/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1967/2003
Dosar nr. 91/2001
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C.I. SRL Câmpina a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Generală Vamală Bucureşti şi Biroul Vamal Ploieşti, anularea deciziilor nr. 2199/2000 şi nr. 19/2000, a răspunsului nr. 1029/2001 şi, respectiv a actului constatator nr. 602/1999.
În motivarea acţiunii, se arată că, prin actul constatator, Biroul Vamal Ploieşti a reţinut culpa societăţii, constând în nedepunerea în termenul legal de 30 de zile a declaraţiei vamale de import a autoturismului marca Nissan Diesel, pentru care a fost întocmită declaraţia vamală de tranzit nr. 11586/1998; că, în sarcina societăţii s-a reţinut un debit de 82.899.133 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, accize şi T.V.A.
A mai susţinut reclamanta că, autoturismul a fost introdus în ţară în scopul majorării capitalului social al societăţii, caz în care era scutită de plata taxelor vamale; că, ulterior autoturismul a fost scos din ţară şi înstrăinat, întrucât nu a reuşit înmatricularea lui, pe motiv că nu îndeplinea condiţiile legale.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 287 din 6 noiembrie 2000, a respins acţiunea, cu următoarea motivare:
La 8 iunie 1998, reclamanta a depus declaraţie vamală, privind introducerea în ţară a unui autoturism marca Nissan Diesel, cu scopul declarat de a-l folosi pentru majorarea capitalului social a societăţii, situaţie în care autoturismul era scutit de taxele vamale.
Dar, ulterior, reclamanta nu a mai solicitat autorităţii vamale, în termen de 30 de zile de la data introducerii în ţară, aşa cum prevede Codul vamal, plasarea bunului sub un anume regim vamal; în condiţiile date, în mod justificat, Direcţia Generală a Vămilor a reţinut că reclamanta a sustras autoturismul de la supravegherea vamală şi, pe cale de consecinţă, datorează suma de 82.899.133 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, accize şi T.V.A.
În fine, prima instanţă a reţinut că, la 20 iunie 1998 autoturismul a fost scos din ţară, fără ca reclamanta să înştiinţeze autoritatea vamală asupra acestui aspect.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, reiterând aspectele de fond din acţiune, în raport de care se pretinde: întâi, că autoturismul importat nu a fost înmatriculat, deoarece era mai vechi de 8 ani; pentru acest motiv, prin acordul părţilor, a fost reziliat contractul de vânzare-cumpărare, iar autoturismul restituit proprietarului, fiind apoi scos din ţară; în al doilea rând că, Biroul Vamal nu a luat vreo măsură din care să rezulte că autoturismul s-ar afla sub supraveghere vamală, conform art. 351 din HG nr. 626/1997, privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal, astfel că acesta se află în culpă, nu societatea.
Recursul este nefondat.
Datele privind importul autoturismului şi, respectiv, ulterior, scoaterea lui din ţară, reţinute de prima instanţă, nu sunt contestate.
În acest sens, este de observat că, prin contestaţia adresată Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti, reclamanta a recunoscut că nu a solicitat autorităţii vamale, în termen legal, plasarea autoturismului sub un anume regim vamal şi, totodată, că nu a făcut actele corespunzătoare de scoatere din ţară a autoturismului.
Referitor la pretinsa reziliere a contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului, invocată în recurs, se constată că nu este confirmată prin actele dosarului.
În raport de aceste date, prima instanţă a reţinut corect că, reclamanta a nesocotit dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal, potrivit cărora titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acesteia este obligat ca, în termen de 30 de zile de la depunerea declaraţiei sumare, să solicite autorităţii vamale plasarea mărfurilor sub un regim vamal.
Aşadar, recurenta a nesocotit dispoziţiile legale precitate, în raport de care a fost corect obligată să plătească suma de 82.899.133 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, accize şi T.V.A.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.I. SRL Câmpina, judeţul Prahova împotriva sentinţei nr. 287 din 6 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1966/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1968/2003. Contencios. Recurs anulare ordonanta... → |
|---|
